Acceleratorul de particule de la Geneva nu ar functiona fara ea. Este persoana care isi pune semnatura pe unele dintre cele mai mari masinarii care ajung in subteran.

Articolul face parte dintr-o serie despre contributia romanilor la Acceleratorul de particule de la Geneva si la descoperirea "particulei lui Dumnezeu", cel mai mare experiment din istoria omenirii.

Intr-o hala imensa, cu roboti cat camioanele si magneti lungi de 10 metri, o femeie micuta de inaltime organizeaza totul. Harghiteanca Marta Bajko este persoana care conduce unul dintre cele mai mari proiecte ale Acceleratorului de particule, masinaria gigantica menita sa ne explice tainele Universului. Isi face munca in apropiere de Geneva, la suprafata, insa masinariile pe care le supervizeaza coboara in pamant si la 175 m. Magnetii lui dr. Bajko ajuta particulele din accelerator sa o ia pe directia dorita si sa se ciocneasca asa cum vor cercetatorii, simuland Big Bangul, explozia care a dus la formarea Universului.

“Aici unde ne aflam, acest hol, este dedicat testarii magnetilor”, spune dr. Bajko. Prin mainile echipei ei au trecut unele dintre cele mai grele piese ale Acceleratorului de particule. Sunt magneti imensi, plini de fire si de senzori, care n-au mare lucru in comun cu cei pe care ii avem noi in case. “Sunt superconductori care se testeaza la - 271 de grade Celsius, adica mai rece un pic decat Universul”, spune dr. Bajko. De 4 ani conduce cea mai mare unitate de testare a magnetilor superconductori din lume si are in grija 20 de oameni.

Toate piesele care sunt acum in tunelul acceleratorului au fost supervizate de ea sau de colegii ei. “Aceasta hala a fost, timp de 5 ani, ocupata de oameni care faceau teste 24 de ore din 24. Era incredibil! Am testat 1600 de magneti, deci am avut foarte multi oameni care au lucrat aici”, isi aminteste. In zilele in care era de garda la magneti, trebuia sa fie disponibila oricand cineva din echipa o suna sa-i ceara sfaturi. “Primeam telefoane si la 3 dimineata de la colegi pe care trebuia sa ii ajut”, spune ea.

Acum, munca Martei Bajko este la granita dintre tehnologie si science-fiction. Ea se ocupa si testarea viitorilor magneti, extrem de puternici, pe care acceleratorul ii va folosi din 2016. “Sincer, asta-i cea mai tare parte a muncii mele! Lucram la magnetii care vor asigura upgrade-ul experimentului. Primii magneti ajung deja la testare si trebuie sa dam feedback. Dar lucram si pentru upgrade-ul de dupa acest upgrade”, spune Dr. Bajko.

Dupa 16 ani petrecuti la CERN, dr. Bajko se teme sa spuna ca domeniul magnetilor are putine secrete pentru ea. Din contra. Ii place mereu sa descopere si se bucura cand invata ceva. E cel mai fericita atunci cand un dispozitiv nou ii trece pragul, iar ea trebuie sa il analizeze. “Jobul nostru este sa aflam ce spune magnetul, ce inseamna graficele. Obtinem informatii de la magnet prin intermediul multor senzori construiti in interiorul lui”, spune dr. Bajko.

Unul dintre lucrurile care o fac sa se simta mandra este ca lucreaza in domeniul pentru care s-a pregatit. Scoala generala si liceul le-a facut in Harghita, iar facultatea la Budapesta, la Universitatea Tehnica de acolo. “Cand am terminat studiile, am avut sansa sa merg la Madrid, in timpul verii, sa fac un fel de training, de internship. A fost un laborator in care oamenii lucrau intr-un domeniu foarte specific, in superconductivitate. Am fost entuziasmata pentru ca erau lucruri pe care nu le invatasem in scoala, era inginerie de ultima ora. Am venit la Geneva pentru ca sa fii strain in Spania, intr-un laborator de stat, iti era imposibil sa primesti un contract pe perioada nedeterminata”, spune ea.

La inceputul carierei a facut design de magneti. “Ai cativa parametri, faci calcule, folosesti software si matematica aplicata in fizica si inginerie. Apoi am avut sansa de a face primul prototip impreuna cu o companie, care a construit un magnet pe care l-am proiectat eu. Si, dupa doi ani, am fost angajata permanent la CERN pentru principalii magneti ai Acceleratorul de particule”, poveste dr. Bajko.

La Geneva, unul dintre proiectele din care a avut cel mai mult de invatat a fost cel cu o mare companie din Italia. “Timp de 5 ani am fost responsabila pentru un contract care prevederea fabricarea unei treimi din principalii dipoli ai acceleratorului. La momentul acela calatoream la fiecare doua saptamani, stateam cu ei, ajuntandu-i, vazand cum merg lucrurile, asingurandu-ma ca lucreaza la timp, la calitatea dorita, in pretul dorit”, isi aminteste dr. Bajko.

Harghiteanca mai spune ca i-ar placea mult sa aiba in echipa si tineri din Romania. Deocamdata, insa, e mandra ca o parte dintre instrumentele necesare testarii magnetilor se fabrica la noi in tara. “Inca nu sunt echipe din Romania, dar as fi tare fericita daca as avea. Dar posibilitati exista. Daca sunt interesati, trebuie sa ia legatura cu noi si sa spuna ce pot sa faca. Sunt 100% sigura ca ne pot ajuta. Studentii si proaspetii absolventi din Romania isi pot gasi locul in proiect. Sa intre pe site-ul CERN si sa aplice sa lucreze cu mine, in echipa de superconductivitate”.