Toti ne dam smecheri cu diverse telefoane, care mai de care mai colorate, scumpe sau potentatoare de orgoliu, iar un element definitoriu al lor a devenit capacitatea 2G, 3G, 3.5G sau... bat tobele... 4G. Ce naiba inseamna 4G? Eu nu stiam, asa ca m-am informat si ma simt altruist.

Uniunea Internationala de Telecomunicatii considera 4G un terminal care poate accepta rate de transfer intre 100Mb/s si 1Gb/s.

Sa fim seriosi, dupa acest standard niciun furnizor de servicii de telecomunicatii din lume nu ofera servicii 4G, iar telefoanele, oricat de scumpe sau puternice, nu ating acel standard. Totusi, in a doua jumatate a lui 2010, la Seminarul de Telecomunicatii Mondiale din Geneva, cele mai puternice companii din domeniu si-au dat mana peste tehnologie si au reclasificat termenul 4G ca fiind valabil pentru orice serviciu ce imbunatateste considerabil "vechiul" 3G.

Cu o asemenea definitie vaga, toti, dar mai ales americanii, au imbratisat ideea de a fi o retea 4G, iar producatori precum Motorola sau Nokia nici ei nu au refuzat urcarea in trenul utopiei.

Stiti cand va zic parintii ca sunteti cei mai frumosi si totusi, privind in oglinda, nu v-ati da mai mult de 7,50? Cam asa e si la marketingul din jurul minunii 4G.