Cercetătorii de la Universitatea Carolina de Sud și de la Institutul Național de Cercetare al Genomului Uman au analizat mostre de sânge de la peste 300 de câini care trăiesc acum în regiunea încă afectată de radiații.

Exemplarele analizate sunt urmașii câinilor abandonați de localnici în 1986, când a avut loc evacuarea orașului, în urma accidentului nuclear devastator de la Cernobîl.

Animalele trăiesc și acum în zona din apropierea centralei, unde radiațiile sunt încă foarte periculoase, zona fiind interzisă oamenilor.

Cercetând ADN-ul acestor câini, geneticienii au ajuns la o concluzie surprinzătoare: animalele au suferit mutații semnificative în urma expunerii la radiațiile ionizante și acum pot fi clasificate în trei grupuri genetice diferite.

Unul dintre grupuri trăiesc chiar în apropierea centralei atomice distruse, altul în orașul Cernobîl și al treilea în orașul Slavutîci, aflat la 45 km distanță, construit pentru a găzdui localnicii evacuați.

Cercetarea mutațiilor genetice suferite de acești câini îi va ajute pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine modul în care expunerea constantă la radiații intense afectează un organism și cum modifică ADN-ul.

Când zona a fost evacuată, în 1986, autoritățile sovietice au trimis soldați care să ucidă toate animalele abandonate, de teamă că acestea se vor deplasa în alte zone și vor contamina radioactiv mediul, dar unii câini au scăpat, ascunzându-se în pădure și au reușit să supraviețuiască.

După anul 2017, cercetătorii au revenit în zonă, ca să vadă ce s-a întâmplat cu aceste animale și au prelevat mostre de la ADN, pe care să le compare cu ale altor câini din Ucraina.

Deocamdată, oamenii de știință nu-și explică modul în care aceste animale s-au putut adapta la radiațiile puternice și chiar s-au înmulțit, ajungând deja la 15 generații.

Pe lângă mutațiile provocate de radiații, cercetătorii au observat că aceste trei grupuri de câini nu s-au amestecat între ele, înmulțindu-se numai în cadrul unui grup și formând 15 familii cu anumite caracteristici specifice.

Astfel, ei au devenit și mai diferiți de câinii maidanezi care pot fi observați în alte zone, fiecare grup prezentând mutanții genetice distincte. În mod surprinzător, unele mutații produse de radiații i-au ajutat pe acești câini să se adapteze la mediu și să prospere.