E greu de crezut, dar Windows e mai batran decat multi dintre voi. S-a lansat oficial pe 20 noiembrie 1983.

Indiferent ce-ati crede despre Windows, un lucru e sigur. Sistemul de operare inventat de Bill Gates si Paul Allen a schimbat lumea. A fost anuntat pentru prima data pe 10 noiembrie 1983 si am putea spune ca a implinit 30 de ani. Insa Windows 1.0 a fost lansat oficial abia doi ani mai tarziu, pe 20 noiembrie 1985. Reclama pe care i-a facut-o vulcanicul Steve Ballmer avea sa ramana in istorie.

Windows 1.0 purta numele de cod “Interface Manager”, dar seful marketing-ului de la Microsoft, Rowland Hanson, l-a convins pe Gates sa adopte un nume mai atractiv pentru clienti. Ca sa fie instalat aveai nevoie de doar 256 KB spatiu (Da, kilobytes, nu megabytes) si o placa video. A urmat apoi Windows 2.0, in decemebrie 1987. Era proiectat pentru procesorul Intel 286. Tot atunci auaparut pentru prima data si celebrul Control Panel, scurtaturile de pe tastatura si conceptul de a minimaliza sau a mari o fereastra.

In 1990, Microsoft a introdus Windows 3.0, primul sistem de operare cu o interfata grafica mai apropiata de Mac System Software. Acestea sunt singurele versiuni Windows pe care nu le-am vazut vreodata. Eram prea mic. Pentru mine, totul a inceput cu BASIC si un HC 85, care mirosea tot timpul a plastic topit si din care uneori mi se parea ca iese fum. In schimb, am facut cunostinta cu MS-DOS si Windows 3.1. Era deja cel mai folosit Windows de pe planeta, avea grafica avansata, cu 16 culori si rula excelent pe un 386. In vara lui ’93 a aparut si Windows NT. Era o schimbare fundamentala, utila in special pentru companii. Pentru un copil insa nu insemna absolut nimic. Pentru Microsoft a reprezentat debutul Internet Explorer, al butonului de Start, a taskbar-ului, a butoanelor de minimalizare, maximalizare si inchidere a ferestrelor.

Si apoi a venit anul 1995, care a a schimbat totul. A adus cum el Windows 95, a adus era modemului si a jocurilor pe care te chinuiai sa le copiezi pe dischete si sa faci schimb la scoala cu colegii. Inca putea fi rulat pe un 386DX, deci cine avea 486 sau 586 se putea considera fericit. Mai tineti minte cum aratau Doom, Diablo sau Road Rash? Insa atunci am descoperit si internetul. Asta se intampla odata cu primele netcafe-uri, cand intre doua jocuri mai intrai putin pe mIRC sa stai de vorba cu cei 9-10 oameni de pe canalul #romania.

Era deja timpul sa trecem la CD (DVD-urile mai aveau putin de asteptat) si, odata cu el, la Windows 98. Deja totul se modernizare, stia de FAT32, stia de USB si a venit odata cu primul proces SUA-Microsoft, privind monopolul acceslui la internet, in dauna Netscape. Avea sa fie ultima versiune bazata pe MS-DOS si eram deja experti in instalari, dezinstalari si alte stricaciuni. Dar inca nu scapasem de blestemul dischetelor, pe care incepusem sa le urasc din tot sufletul. Nici macar dupa aparitia Windows 98 Second Edition, care permitea mai multor calculatoare conectate in LAN sa imparta aceeasi conexiune la internet.

Marturisesc cu mana pe inima ca singurul contact pe care l-am avut cu Windows 2000 a fost prin iarna lui 2001, pe calculatorului unui prieten. Avea un Celeron 466 cu 256 de RAM, Windows 2000 Professional si isi cam prinsese urechile in el. Mi-a placut mult, chiar daca iconitele aratau precum niste desene animate ieftine. Dupa multi ani stau si ma gandesc ca era totusi un sistem de apreciat, chiar daca la vremea aceea aveam impresia ca nu ar fi potrivit pentru userul normal. Din fericire, internetul m-a ferit de pacostea numita Windows Me (Millenium Edition). A introdus System Restore, Movie Majer, a venit cu IE 5.5 preinstalat si aveai Media Player 7, dar a ajuns imediat subiect de bancuri. La un moment dat, se spunea ca Me nu vine de la Millenium ci de la “Mistake Edition” sau “Many Errors”.

Si apoi a venit el, Windows XP, batranul care tocmai a implinit 12 ani si care va ramane fara suport in aprilie 2014. Ce-ar fi de spus dupa atatia ani? Arata bine, era rapid, era stabil si era simplu de folosit. Era si primul sistem de operare al Microsoft cu suport pentru procesoarele pe 64 de biti. L-am instalat si reinstalat de nenumarate ori, l-am modificat, l-am umplut de virusi, mi-am enervat prietenii folosind Sub7, l-am curatat, l-am blocat si l-am stricat. Si parca nici temutul BSOD (Blue Screen of Death) nu era atat de mare sperietoare, pentru ca ma grabeam sa notez codul erorii, ca sa pot vedea ce-i de facut. Ce mai, a fost poate cel mai bun. Nici nu e de mirare ca inca se mai gasesc atat de multi fani ai XP-ului.

Insa trebuia sa evoluam, iar asta s-a tradus in cumpararea unui Windows Vista x64 OEM. N-am tinut cont de review-uri, de parerile celor care se pricepeau si m-am lasat dus de val, sau, mai bine zis, hipnotizat de noua interfata. Pentru ca prea mult timp asteptasem sa apara legendarul Longhorn. Bineinteles, primul lucru pe care l-am facut a fost sa dezactivez UAC-ul. Sincer sa fiu, nu m-am lovit de niciuna dintre problemele pe care le vazusem pe net si doar de curiozitate i-as mai da o sansa. Pentru ca si acum mi se pare cel mai frumos Windows realizat vreodata. Dar placa mea de baza a fost de alta parere.

S-a stricat fix la timp pentru a trece la Windows 7. Il folosesc de ani de zile. La fel ca si XP, a fost un pas inainte. E in continuare sistemul pe care-l folosesc zi de zi, acasa si la serviciu, desi am avut parte de destule momente de nervi. Unele din ele chiar m-au facut sa trec pe Linux de vreo doua ori (cred ca mai am si acum Ubuntu uitat pe un HDD), dar de fiecare data m-am intors spasit, hotarat sa-i mai dau o sansa.

Si a venit randul lui Windows 8. Pe care l-am incercat poate prea devreme, in stadiul Developer Preview. A fost un soc prea mare pentru mine. Parea ca am pierdut totul, imi simteam sageata de la mouse prea mica pentru o interfata Metro care nu-si avea sensul pe un monitor fara touch. Pierdusem insasi esenta butonului de start, desi reflexul ramasese acolo. Sa-l dezinstalez si sa revin la Windows 7 mi-a dat exact senzatia aceea de bine pe care ar putea-o avea cineva dupa un mariaj ratat si incheiat inainte de a fi prea tarziu. Poate candva Windows 8 va primi din nou sansa lui, dar pana atunci prefer sa astept Windows 9 (Blue s-a dovedit a fi versiunea 8.1). Pentru ca dupa atatia ani, am impresia ca Microsoft are o traditie: un OS bun, unul prost (98 bun, Me prost, XP bun, Vista prost, 7 bun, 8 prost). E doar o parere, insa am o presimtire ca urmatorul Windows va deveni OS-ul meu preferat.

Povestea ta care e?