Multi au vorbit despre senzatii ciudate in minutele in care se aflau “in pragul mortii”.

Viziuni mistice, o lumina orbitoare la capatul unui tunel, reintalnirea cu cei dragi decedati sau plutirea deasupra propriului corp.

Acestea sunt doar cateva din experientele povestite de cei care au supravietuit la limita unui stop cardiac si au revenit la viata, desi fusesera declarati morti.

Oamenii de stiinta au acum o explicatie pentru aceste viziuni. Nu este vorba de ceva paranormal sau religios, ci de un flux electric puternic, care se descarca in creier in clipa dinaintea mortii.

Cercetari efectuate pe cobai carora le-a fost oprita inima au demonstrat ca acestia au o activitate cerebrala similara animalelor perfect constiente. In schimb, semnalul electric din creier era de 8 ori mai puternic.

Prin urmare, aceste trairi la limita au o explicate fiziologica, nu religioasa, sustin savantii.

Pana acum, multi credeau ca un creier aflat pe moarte nu este capabil de asemenea activitati complexe, prin urmare singura explicatie a fenomenului trebuia sa fie de natura mistica, scrie Daily Mail.

Acum cercetatorii precizeaza ca, in clipa dinaintea mortii, activitatea creierului atinge un nivel superior, putand duce la halucinatii sau senzatii bizare. In scurt timp insa, daca pacientul nu poate fi resuscitat, creierul se va opri definitv.

Starile “dinaintea mortii” apar de obicei dupa 30 de secunde de la stopul cardiac, arata experimentele efectuate pe cobai, precizeaza George Mashour, unul din cercetatorii de la Universitatea din Michgan.

Rezultatele cercetarii au fost publicate in revista Proceedings of the National Academy of Sciences.

Activitatea cerebrala dinaintea mortii este declansata de scaderea nivelului de oxigen si de glucoza.

Este prima cercetare stiintifica asupra fenomenului relatat de pacientii care au trait aceste tulburatoare experiente.

Exista multi oameni de stiinta care nu accepta insa aceste concluzii cinice.

Chris Chambers, cercetator la Universitatea Cardiff, spune ca nu putem compara activitatea cerebrala a oamenilor cu cea a unor soareci, pentru ca nu stim in ce masura acestia din urma sunt constienti.

In plus, chiar daca aceste animale sunt constiente la fel ca oamenii, nimeni nu poate trage concluzia, doar din cercetarea activitatii cerebrale, ca aceasta reflecta de fapt starea de constienta. El crede ca singurul studiu valabil ar fi unul facut pe oameni.