Astronomii au observat o planetă îndepărtată care ar putea fi acoperită în întregime de un ocean, a relatat The Guardian în exclusivitate.

Observațiile efectuate de telescopul spațial James Webb (JWST) de la NASA au dezvăluit vapori de apă și semnături chimice ale metanului și dioxidului de carbon în atmosfera exoplanetei, care este de două ori mai mare decât raza Pământului și la aproximativ 70 de ani lumină distanță. Acest amestec chimic este în concordanță cu o lume în care oceanul s-ar întinde pe întreaga suprafață și o atmosferă bogată în hidrogen, potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Cambridge, citați de The Guardian.

„Oceanul ar putea avea o temperatură de peste 100 de grade Celsius sau chiar mai mult”, a spus profesorul Nikku Madhusudha pentru publicația citată. La presiune atmosferică ridicată, un ocean atât de fierbinte ar putea fi încă lichid, „dar nu este clar dacă ar putea suporta ecosisteme marine”, a adăugat el.

Această interpretare este favorizată într-o lucrare publicată în revista Astronomy and Astrophysics Letters, dar este contestată de o echipă canadiană care a făcut observații suplimentare ale aceleiași exoplanete, care este cunoscută sub numele de TOI-270 d. Ei au detectat aceleași substanțe chimice atmosferice, dar susțin că planeta ar fi prea fierbinte pentru apă lichidă – posibil 4.000°C – și, în schimb, ar avea o suprafață stâncoasă acoperită de o atmosferă incredibil de densă de hidrogen și vapori de apă.

Indiferent de viziunea reală, aceste ultime observații prezintă perspectivele uimitoare pe care James Webb le oferă despre natura planetelor dincolo de sistemul nostru solar, arată jurnaliștii britanici. Telescopul captează lumina stelelor care a fost filtrată prin atmosferele planetelor, pentru a oferi perspective detaliate ale elementelor chimice prezente. Din aceste observații, astronomii își pot construi o imagine a condițiilor de pe suprafața unei planete și a probabilității ca viața să poată exista într-un anumit mediu.

Dovezile în favoarea presupusului ocean TOI-270 d se bazează pe absența amoniacului, despre care chimia de bază prevede că ar trebui să apară în mod natural într-o atmosferă bogată în hidrogen. Dar amoniacul este foarte solubil în apă și astfel ar fi epuizat în atmosferă dacă ar exista un ocean dedesubt. „O interpretare este că aceasta este o lume cu un ocean de apă sub o atmosferă bogată în hidrogen”.

Condițiile ar fi foarte diferite de cele de pe Pământ. TOI-270 d nu are o mișcare de rotație, ceea ce înseamnă că o parte este îndreptată permanent spre steaua sa, iar cealaltă este scăldată în întuneric etern, creând un contrast de temperatură extrem.

„Oceanul ar fi extrem de cald în timpul zilei. Partea de noapte ar putea găzdui condiții locuibile”, a spus Madhusudhan. Este posibil ca apele să atingă adâncimi de zeci până la sute de kilometri, cu un fund de gheață de înaltă presiune, iar sub acesta un nucleu stâncos.

Profesorul Björn Benneke, de la Universitatea din Montreal, a efectuat observații suplimentare ale planetei și pune sub semnul întrebării ipoteza unei astfel de lumi. „În opinia noastră, temperatura este prea ridicată pentru ca apa să fie lichidă”, a spus el, adăugând că atmosfera pare să conţină cantităţi substanţiale de vapori de apă – prea mult pentru ca existenţa unui ocean să fie plauzibilă. La suprafață, temperaturile ar putea ajunge la 4000C, estimează Benneke, cu apa existând în stare supercritică, unde distincția dintre un lichid și un gaz devine estompată. „Este aproape ca un fluid gros, fierbinte”, a spus el pentru The Guardian.

Ambele echipe au detectat disulfura de carbon, care este legată de procesele biologice de pe Pământ, dar care poate fi produsă și din alte surse. Cu toate acestea, nu a existat niciun semn de altă moleculă de semnătură biologică, sulfura de dimetil (DMS).

„Trebuie să fim extrem de atenți cu privire la modul în care comunicăm descoperirile pe acest tip de obiect”, a adăugat el. „Este ușor pentru public să treacă la ideea că găsim deja viață pe alte planete.”

Barstow a adăugat că observații suplimentare pentru a stabili abundența vaporilor de apă din atmosferă ar ajuta la clarificarea probabilității unui ocean. „Este cu adevărat fascinant și foarte frumos că două echipe au analizat același set de date și au venit cu aceeași compoziție chimică”.