Descoperirea a fost posibilă datorită sistemului de radiotelescoape din deşertul chilian Atacama.

Naşterea unui sistem stelar binar la distanţa de aproximativ 10.000 de ani lumină de Terra, în care una dintre stele este enormă prin comparaţie cu cealaltă, a fost observată de astronomi care se află în faţa unui fenomen necunoscut până în prezent.

Ei au observat pentru prima dată cum o aglomerare foarte mare de materie cosmică poate duce la aprinderea unei stele supermasive şi la formarea unei stele companion care să fie disproporţionat de mică. Descoperirea a fost publicată recent în revista The Astrophysical Journal Letters. 

În cursul anului 2017, astronomii care folosesc sistemul de radiotelescoape din deşertul chilian Atacama, au început să urmărească o tânără stea, denumită MM 1a, dintr-o regiune activă a galaxiei noastre, în care se formează numeroase noi stele, regiune aflată la 10.000 de ani lumină.

În timp ce analizau datele obţinute despre MM 1a, astronomii au descoperit că în apropierea acesteia se află un obiect mai mic şi mai puţin strălucitor, obiect ce a primit denumirea MM 1b. 

Acest obiect este o stea mult mai mică decât MM 1a, astru ce s-a format din restul de gaze şi praf cosmic rămase pe orbita stelei masive studiate.

În cazul unui sistem solar guvernat de o stea mijlocie, din categoria Soarelui, din aceste resturi de gaze şi praf cosmic rămase după aprinderea stelei se formează, de obicei, un sistem planetar.

"În acest caz, steaua şi haloul de materie cosmică pe care le-am observat sunt atât de masive încât, în loc să asistăm la formarea unor protoplanete, vedem cum se formează încă o stea", a comentat astronomul John Ilee de la Universitatea din Leeds, coordonatorul studiului ce însoţeşte această descoperire.

MM 1a este o stea gigantică, de 40 de ori mai masivă decât Soarele. Sora sa, MM 1b, este practic o pitică care a adunat jumătate din masa Soarelui. Astfel de diferenţe de masă sunt foarte neobişnuite în cazul sistemelor stelare binare, conform lui John Ilee.

"Foarte multe stele masive au stele companion în apropiere. Însă astfel de sisteme binare sunt formate de obicei din stele cu mase relativ apropiate, care s-au aprins în acelaşi timp. Descoperirea unui tânăr sistem stelar binar în care raportul de masă dintre cele două stele este de 80:1 este ceva foarte neobişnuit şi sugerează existenţa unui proces de formare de noi stele cu totul diferit", a adăugat el.

Stelele se aprind din aglomerări masive de praf şi gaze cosmice, sub imperiul forţei gravitaţionale care aglomerează atomii de materie până în punctul în care temperatura şi presiunea sunt suficient de ridicate pentru a începe procesul de fuziune nucleară ce transformă hidrogenul (cel mai răspândit element din Univers) în heliu (al doilea cel mai răspândit element din Univers).

După aprinderea furnalului de fuziune, noile stele încep să se rotească, iar materia rămasă în jurul lor rămâne pe orbită, formând, de obicei, planete, aşa cum s-a întâmplat în cazul Soarelui.

La rândul său, MM 1b poate avea propriul ei disc de materie rămasă după aprindere, în care, teoretic, se pot forma planete.

Astfel de sisteme binare în care diferenţa de masă dintre stele este foarte mare sunt însă efemere la scara Universului.

Stelele foarte masive, aşa cum este MM 1a, au o durată de viaţă de doar aproximativ 1 milion de ani, după care explodează în supernove.

O astfel de explozia catastrofală a stelei MM 1a va distruge atât steaua companion MM 1b cât şi eventualele planete formate pe orbita acesteia.

Sursa: Agerpres