Creierul nostru ține evidența trecerii timpului fără să ne dăm seama și ne permite să ne concentrăm lucrurilor importante pentru noi. 

Acest lucru se întâmplă în mod automat, dar nu în mod constant. Percepția creierului asupra timpului poate fluctua, unele momente părând să se dilate sau să se comprime în raport cu fiecare secundă obiectivă.

În timp ce aceste „disproporții temporale” în timp pot fi distorsiuni ale realității, din punct de vedere tehnic nu sunt toate doar în mintea noastră. Potrivit unui nou studiu, unele își au originea în inimă.

Bătăile inimii stabilesc ritmul de percepție a timpului, spune autorul principal și profesorul de psihologie de la Universitatea Cornell, Adam K. Anderson, ilustrând rolul cheie pe care îl joacă inima noastră în a ne ajuta să ținem evidența timpului.

„Timpul este o dimensiune a Universului și o bază pentru conștiința noastră de sine", spune Anderson. „Cercetările noastre arată că experimentarea timpului este sincronizată cu durata bătăilor inimii și se schimbă odată cu acestea."
Aceste variații în percepția timpului - sau „ridurile temporale" - sunt normale, spun cercetătorii, și pot fi adaptative. Cercetările anterioare au explorat, de asemenea, originile lor, sugerând că gândurile și emoțiile pot distorsiona simțul nostru temporal, făcând ca unele momente să pară că se extind sau se contractă.

Multe studii anterioare s-au concentrat pe percepția unor intervale de timp relativ lungi, spune Anderson, și, prin urmare, tind să dezvăluie mai mult despre modul în care oamenii estimează duratele temporale decât despre modul în care le experimentează direct în momentul respectiv.

Noul studiu a căutat legături între percepția timpului și ritmurile corporale, cu accent pe fluctuațiile naturale ale ritmului cardiac. În timp ce cadența generală a unei inimi pare constantă, fiecare bătaie individuală poate fi ușor mai scurtă sau mai lungă decât cea anterioară. Cercetările au arătat că bătăile inimii pot influența percepția noastră asupra stimulilor externi, iar inima a fost mult timp „suspectată” că ajută creierul să țină evidența timpului.

Cercetătorii au recrutat 45 de studenți de la Cornell pentru a participa la studiu, toți cu vârste cuprinse între 18 și 21 de ani, cu o precizie auditivă normală și fără antecedente de boli de inimă.

Aceștia au folosit electrocardiograme pentru a monitoriza activitatea inimii la o rezoluție de milisecunde, legând aparatul EKG la un computer care ar fi redat scurte tonuri declanșate de bătăile inimii subiectului. Fiecare ton a durat doar 80 până la 180 de milisecunde, iar după ce au auzit unul, subiecții au fost rugați să raporteze dacă li se pare că a durat mai mult sau mai puțin decât altele.

„Bătăile inimii sunt un ritm pe care creierul nostru îl folosește pentru a ne da senzația trecerii timpului", spune Anderson. "Iar acesta nu este liniar - se contractă și se extinde în mod constant".

___________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: