La aproape 40 de ani de la dezastrul nuclear de la Cernobîl, sute de câini sălbatici trăiesc încă în zona abandonată din jurul ruinelor centralei ucrainene.

Populația canină este acum în centrul unui studiu științific, care sondează compoziția lor genetică pentru a vedea ce dezvăluie aceasta despre viața într-un mediu radioactiv. Până în prezent nu este clar dacă efectul este dat de radiațiile nucleare, dar cu siguranță există ceva diferit la câinii de la Cernobîl.

Într-un nou raport publicat săptămâna trecută în jurnalul Science Advances, oamenii de știință au descoperit că acei câini care locuiesc în jurul vechii centrale nucleare sunt „diferiți din punct de vedere genetic" de cei care trăiesc mai departe de epicentrul dezastrului.

Deși aceste rezultate nu arată că radiațiile sunt, fără îndoială, cele care au cauzat aceste diferențe genetice, datele ar putea ajuta la o mai bună înțelegere a efectelor pe termen lung ale expunerii la suse de radioactivitate. Această primă analiză a genomului le va permite cercetătorilor să identifice anumite mutații genetice, ceea ce i-ar putea ajuta și să înțeleagă modul în care oamenii ar putea răspunde la expunerea la radiații.

„Au mutații pe care le-au dobândit și care le permit să trăiască și să se reproducă cu succes în această regiune”, a declarat pentru The New York Times Elaine Ostrander, expert în genetică și unul dintre autorii principali ai studiului.
Zona de excludere abandonată și radioactivă de la Cernobîl este de mărimea Parcului Național Yosemite și este la fel de plină de animale, inclusiv elani, căprioare, castori, lupi, bizoni și mistreți.

Totuși, niciuna dintre aceste creaturi nu duce o viață atât de apropiată de om precum câinii. Oamenii de știință sunt curioși să afle cum au afectat radiațiile viața sălbatică din jurul Cernobîlului, iar mostrele de ADN ale câinilor sunt foarte valoroase, deoarece aceștia împart adesea aceleași spații și surse de hrană ca și oamenii, a declarat Ostrander pentru Nature.

Sutele de câini din jurul Cernobîlului au apărut în zonă ca animale de companie. Când centrala sovietică a explodat în 1986, locuitorii care au evacuat zona au fost nevoiți să îi lase în urmă.

În timp ce autoritățile de la acea vreme au sacrificat multe animale pentru a opri răspândirea contaminării radioactive, lucrătorii de la echipele de curățare au îngrijit unii dintre câini, potrivit New Scientist.

Inițiativa de cercetare Dogs of Chernobyl Research Initiative - care oferă, de asemenea, îngrijire veterinară câinilor vagabonzi - estimează că peste 800 de câini sălbatici trăiesc în zonă.

Echipa de cercetători a colectat probe de sânge de la 302 câini reprezentând trei „populații distincte de câini liberi".
Aproximativ jumătate dintre ei trăiau în interiorul centralei electrice, în timp ce un număr similar trăia în orașul Cernobîl, la aproximativ nouă mile distanță. Un număr mic de câini locuiau în Slavutych, la 28 de mile distanță.

Genetica a scos la iveală 15 familii de câini, iar cei din jurul centralei erau foarte diferiți de cei din orașul Cernobîl. Cele două populații nu păreau să se încrucișeze foarte mult, chiar dacă unele familii acopereau suprafețe mari de teren.
Ambele grupuri aveau ADN comun cu ciobăneștii germani, precum și cu unii ciobănești din Europa de Est. În cercetările viitoare, oamenii de știință pot căuta mutații comparând ADN-ul câinilor de la Cernobîl cu cel al raselor pure.

Potrivit cercetătorilor, va fi dificil de diferențiat care modificări genetice sunt cauzate de radiații și care sunt cauzate de alți factori, cum ar fi izolarea fizică.

__________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: