În octombrie 1961, Uniunea Sovietică a lansat cea mai puternică bombă nucleară din istorie asupra unei insule situate la nord de Cercul Polar. 

Deși explozia s-a produs la aproape 4 kilometri deasupra solului, unda de șoc a transformat insula într-o structură plată și pustie, fără urmă de viață. Lumina rezultată a putut fi zărită de la 965 de kilometri distanță, iar efectele s-au resimțit până la 250 de kilometri depărtare de locul exploziei. Norul toxic – în formă de ciupercă – s-a ridicat în atmosferă până aproape de limita spațiului cosmic.

Evenimentul este numit RDS-220, fiind cunoscut și sub numele de Bomba Tsar. După aproape 60 de ani de la detonarea ei, niciun material explozibil cunoscut nu s-a apropiat măcar de puterea sa distructivă.

Săptămâna trecută, agenția rusă Rosatom State Atomic Energy Corporation a dat publicității un clip video de 40 de minute în care era documentat procesul de fabricație al bombei, incluzând și imagini cu momentul în care a fost detonată.

Premierul Nichita Hrușciov a coordonat personal construcția bombei în iulie 1961, arată Popular Mechanics. Deși acesta și-a dorit inițial o armă de 100 de megatone, experții i-au prezentat până la urmă o versiune de 50 de megatone, adică echivalentul a 45 de milioane de tone de TNT detonat simultan. Chiar și așa, bomba a fost extrem de puternică, de mii de ori mai puternică decât cele detonate de Statele Unite la Hiroshima și Nagasaki în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și incomparabilă cu cea de la Castle Bravo – cea mai puternică armă nucleară testate vreodată de SUA – care a avut doar 15 megatone.

Așa cum arată înregistrările, arma a fost enormă și a fost transportată către insulele arctice și aruncată cu parașuta, imediat înainte de impact. Din fericire, nu au fost victime și nici nu a mai fost testată până acum o armă atât de puternică. 

_________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: