Un crater care acoperă aproape un sfert din suprafața Lunii a dezvăluit noi informații despre felul în care s-a format satelitul natural al Pământului, iar acestea pot avea implicații majore, spun cercetătorii. 

O nouă analiză le-a permis oamenilor de știință să rafineze detaliile referitoare la dezvoltarea mantalei lunare și a scoarței, folosind thoriu radioactiv pentru a clarifica ordinea evenimentelor. „Aceste rezultate au implicații majore în înțelegerea formării și evoluției Lunii”, au declarat cercetătorii coordonați de Daniel Moriarty, de la Goddard Space Flight Center al NASA.

Pe o planetă acoperită de urme ale impactului cu alte corpuri cerești, bazinul Aitken iese în evidență prin faptul că este unul dintre cele mai mari cratere din Sistemul Solar, fiind adânc de 8,2 kilometri și având un diametru de 2.500 de kilometri.

Acesta a fost produs de un impact gigantic care a avut loc în urmă cu 4,3 miliarde de ani, atunci când Sistemul Solar era încă unul proaspăt format. În acea perioadă, Luna era încă destul de caldă și de maleabilă, iar impactul ar fi împrăștiat în atmosferă o cantitate considerabilă de pământ și materiale organice.

Pentru că bazinul se află pe suprafața îndepărtată a Lunii, până acum nu a fost așa de ușor de studiat, însă cercetătorii au făcut o nouă simulare a impactului și au descoperit că locul din care au fost dislocate materialele organice corespunde cu depozitele de thoriu de pe suprafața lunară.

Thoriul de pe Lună s-a depus în cantități mari într-o perioadă cunoscută sub numele de Oceanul de Magmă, care ar fi acoperit toată planeta în urmă cu 4,5 – 4,4 miliarde de ani. Pe măsură ce timpul a trecut, magma s-a răcit și s-a solidificat, iar în timpul acestui proces minerale dense s-au scufundat și au format mantaua, iar elementele ușoare au plutit la suprafață și au format scoarța lunară. Și de vreme de thoriul nu poate fi încorporat cu ușurință în structuri minerale, acesta ar fi rămas prins între cele două straturi, scufundându-se către nucleu în timpul sau după cristalizarea scoarței.

Potrivit unei noi analize, atunci când a avut loc impactul care a format craterul Aitken, o cantitate mare de thoriu a fost aruncată pe suprafața lunară, inclusiv pe zona apropiată a astrului.

Acest lucru înseamnă și că impactul a avut loc înainte ca stratul de thoriu să se depună în adâncuri, dar sugerează și că, la vremea respectivă, acesta ar fi fost dispus relativ egal, în loc să fie concentrat doar într-o anumită zonă.

Materialul dislocat de impact a fost acoperit timp de patru miliarde de ani, dar echipa de cercetători a reușit să localizeze mai multe depozite de thoriu în zona unor cratere formate de coliziuni ceva mai recente. Aceste locuri vor fi zone care se vor transforma în adevărate situri de cercetare în cadrul misiunilor lunare viitoare.

„Formarea craterului Aitken este printre cele mai vechi și mai importante evenimente din istoria Lunii. Nu doar că a afectat evoluția termică și chimică a mantalei lunare, dar a conservat și alte materiale organice care pot fi foarte valoroase pentru cercetări viitoare”, au arătat cercetătorii în lucrarea lor. 

__________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: