Se pare că secretul vieții veșnice înoată în oceanele Pământului de milioane de ani.

„Meduza nemuritoare" este numită astfel deoarece poate, teoretic, să trăiască veșnic. Din câte știm, unele dintre aceste mici pete translucide plutesc în derivă de multă vreme, cu mult înainte de dispariția dinozaurilor, în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani.

Poate părea fictiv, dar potențialul de a trăi milioane de ani se află în domeniul biologiei - cel puțin pentru această specie cel puțin curioasă.

Atunci când o meduză nemuritoare (Turritopsis dohrnii) îmbătrânește sau se deteriorează, specia poate „păcăli moartea”, revenind la stadiul de polip. Aceasta face acest lucru reabsorbindu-și tentaculele și ajungând să se depună precum o aglomerare de celule nediferențiate undeva pe fundul mării. De aici, polipul tânăr poate înmuguri și produce noi forme adulte, fiecare mai mică decât unghia de la degetul mic atunci când este complet dezvoltată. Mai important, acești muguri maturi sunt identici din punct de vedere genetic cu polipul.

Ciclul de viață inversat a conferit acestei creaturi porecla de „meduza Benjamin Button" - cu referire la personajul fictiv al lui F. Scott Fitzgerald, care se naște bătrân și moare tânăr.

Creatura a fost descrisă pentru prima dată de oamenii de știință în 1883, dar abia un secol mai târziu, experții au descoperit accidental ciclul său de viață veșnică în timp ce o țineau în captivitate.

În anii care au trecut de atunci, studiile au arătat că acele colonii de meduze nemuritoare ținute în laborator pot regresa la stadiul de polip și pot începe din nou viața de până la 10 ori în doi ani. Această vietate este singura specie cunoscută care se poate întineri după reproducerea sexuală, ceea ce o face „nemuritoare din punct de vedere biologic".

Deși se crede că specia este originară din Marea Mediterană, în prezent abundă în toate oceanele lumii. În ciuda omniprezenței sale, experții încă nu înțeleg cum de este posibil ca această masă de celule să trăiască atât de mult timp.

În 2022, cercetările au identificat nu mai puțin de o mie de gene legate de îmbătrânire și de repararea ADN-ului.

Dacă oamenii de știință vor reuși să afle ce gene sunt răspunzătoare pentru comportamentul acestei meduze, ar putea dezvălui mecanismele celulare care stau la baza vieții sale „veșnice”.

__________________________________________________________________________________________________