Ceea ce ne face cu adevărat să fim oameni este creierul nostru - atât dimensiunea lui, cât și forma ori structura părților sale componente. 

Rezultatele unui studiu publicat recent în revista Nature Ecology & Evolution arată că modul în care au evoluat diferitele părți ale creierului uman ne separă de rudele noastre primate. Într-un anumit sens, creierul nostru nu crește niciodată. Împărtășim acest „sindrom Peter Pan" cu o singură altă primată - neanderthalienii.

Descoperirile oferă o perspectivă asupra a ceea ce ne face umani, dar, de asemenea, îngustează și mai mult orice distincție între noi și „verii” noștri dispăruți în preistorie.

Creierul mamiferelor are patru regiuni distincte sau lobi, fiecare cu funcții specifice. Lobul frontal este asociat cu raționamentul și gândirea abstractă, lobul temporal cu păstrarea memoriei, lobul occipital cu vederea, iar lobul parietal ajută la integrarea datelor senzoriale.

Oamenii de știință au vrut să afle dacă lobii creierului au evoluat independent unul de celălalt sau dacă schimbările evolutive în oricare dintre lobi par să fie în mod necesar legate de schimbările din ceilalți - adică, dovada că evoluția lobilor este „integrată". În special, au dorit să știe cum ar putea diferi creierul uman de cel al altor primate în această privință.

O modalitate de a răspunde la această întrebare este de a analiza modul în care diferiții lobi s-au modificat de-a lungul timpului în rândul diferitelor specii, măsurând cât de mult se corelează schimbarea formei fiecărui lob cu schimbarea formei celorlalți. Alternativ, poate fi măsurat gradul în care lobii creierului sunt integrați unii cu alții pe măsură ce un animal evoluează spre diferite etape ale ciclului său de viață.

Prima analiză a cercetătorilor a inclus modele 3D ale creierului a sute de primate vii și fosile (maimuțe, precum și oameni și „rudele” noastre apropiate din preistorie). Acest lucru le-a permis să cartografieze evoluția creierului de-a lungul timpului.

Celălalt set de date digitale privind creierul nostru a constat din specii de maimuțe vii și oameni în diferite stadii de creștere, ceea ce le-a permis să cartografieze integrarea părților creierului în cazul diferitelor specii, pe măsură ce acestea se maturizează.

Rezultatele analizelor i-au surprins pe cercetători. Urmărind schimbările de-a lungul timpului, aceștia au descoperit că oamenii aveau niveluri deosebit de ridicate de integrare a creierului, în special între lobii parietal și frontal. Dar au aflat și că nu suntem unici: integrarea între acești lobi era la fel de ridicată și la neanderthalieni.

Deci, ce înseamnă toate acestea? Rezultatele sugerează că ceea ce ne deosebește de alte primate nu este doar faptul că avem creierul mai mare. Evoluția diferitelor părți ale creierului nostru este mai profund integrată și, spre deosebire de orice altă primată în viață, noi păstrăm acest lucru până la vârsta adultă. O capacitate mai mare de învățare este asociată, de obicei, cu etapele juvenile ale vieții. Sugerăm că acest sindrom Peter Pan a jucat un rol important în evoluția inteligenței umane.

Mai există o altă implicație importantă. Este din ce în ce mai clar că oamenii de Neanderthal, caracterizați mult timp ca fiind niște ființe brutale, erau oameni adaptabili, capabili și mult mai sofisticați decât credeam.

__________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: