Urmele chimice lăsate în scoarța oceanică indică faptul că, în urmă cu trei miliarde de ani, planeta noastră nu era împărțită în continente.
Oamenii de știință au descoperit dovezi conform cărora Pământul era acoperit doar de un ocean global care, în urmă cu trei miliarde de ani, a transformat planeta într-o „lume acvatică”.
Dacă descoperirile sunt confirmate de viitoarele cercetări, acestea îi vor ajuta pe specialiști să-și rafineze teoriile referitoare la locul și momentul în care a apărut pe Terra prima celulă vie, dar și să-și dea seama ce alte planete ar putea fi locuibile.
„Un Pământ timpuriu, fără continente formate, ar fi putut semăna cu o lume acvatică, conturând astfel o importantă constrângere în ceea ce privește apariția și evoluția vieții pe planetă, la fel ca și posibila sa existență oriunde altundeva”, au transmis oamenii de știință în Nature Geoscience.
Cei care au lansat proiectul prin care își doresc să aducă din nou în atenția publicului dezbaterea referitoare la felul în care arăta Pământul în urmă cu câteva miliarde de ani sunt Boswell Wing, de la Universitatea din Colorado, și Benjamin Johnson, acum profesor la Universitatea din Iowa. Cercetările lor s-au concentrat în jurul unei zone geologice numite Panorama, situată în nord-vestul Australiei, acolo unde au descoperit indicii chimice referitoare la apa de mare care acoperea Pământul la începuturile sale.
Oamenii de știință s-au concentrat pe diferite tipuri de oxigen pe care apa sărată le-a transportat și le-a fixat în crustă, analizând în mod special cantitatea a doi izotopi, oxigen-16 și oxigen-18, în peste 100 de mostre din scoarța oceanică. Astfel, au descoperit că acolo unde exista o cantitate mai mare de oxigen-18, scoarța oceanică era una formată în urmă cu 3,2 miliarde de ani.
„Fără continente deasupra oceanelor, valorile de oxigen ar fi fost foarte diferite față de cele de acum, și exact asta am descoperit și noi”, a declarat Johnson. Totuși, asta nu înseamnă că pe Pământ nu exista pe atunci niciun fel de formațiune solidă. Oamenii de știință sunt de părere că unele „microcontinente” ar fi putut să iasă din apă în anumite zone, însă întinderea lor era mult mai mică decât cea pe care o cunoaștem astăzi.
„Îmi imaginez o imagine precum cea pe care o avem atunci când privim insulele Galapagos dinspre vest: o întindere vastă a oceanului către nord și o priveliște cu mici vârfuri vulcanice către sud, abia zărindu-se pe suprafața oceanului”, a explicat Wing.