Stările de anxietate și depresie s-au înmulțit foarte mult de la începutul pandemiei COVID-19, atât în rândul persoanelor sănătoase, cât și în rândul celor care suferă de tulburări psihice.

Un studiu recent, realizat de cercetătorii care lucrează pentru spitalele din cadrul Intermountain Healthcare System, SUA, arată că pandemia COVID-19 a dus la o creștere cu aproximativ 40% a episoadelor de depresie în rândul pacienților.

Prin urmare, stările de anxietate și depresie au fost tot mai frecvente în ultimii doi ani, inclusiv la persoane sănătoase din punct de vedere clinic, chiar și în lipsa unor probleme concrete, cum ar fi pierderea locului de muncă sau moartea unei persoane apropiate.

Incertitudinea privind situația financiară, izolarea socială și discuțiile care se axează mai mult pe subiecte neplăcute, precum boala și moartea, și-au lăsat clar amprenta asupra multe oameni.

În cazul celor care s-au îmbolnăvit de COVID-19 și s-au vindecat, este posibil să fi rămas unele sechele la nivel neurologic, destul de greu de observat, care pot accentua și mai mult aceste probleme psihice.

Am stat de vorbă despre acest subiect cu Răzvan T. Coloja, psiholog clinician și psihoterapeut, autorul volumului de specialitate „Tainele psihologiei”.

Ce efecte are această stare permanentă de stres și incertitudine cauzată de pandemie asupra psihicului, chiar și în cazul unor persoane sănătoase?

Răzvan Coloja: Ceea ce am observat la clienții mei în ultimele 10 luni a fost o creștere a nivelului de stres. S-au înmulțit exponențial cazurile de burnout. Despre burnout a auzit lumea, dar nu toți înțeleg că presupune ceva mai mult decât „oboseală”. Burnout-ul, pe lângă epuizare fizică, vine și cu anxietate, depresie, gânduri negative, ruminații. Starea de depresie poate dura uneori și un an. Singura modalitate de a trece cu bine peste burnout sau de a-l evita este să-ți iei liber și să te odihnești.

Revenind la ce spuneam despre faptul că au crescut în pandemie cazurile de burnout, explicația mea este că oamenii s-au cam speriat de iminenta criză financiară care pare să ne pască și au vrut să-și asigure locurile de muncă. Ori să facă economii. Asta, cuplat cu faptul că mulți au început să lucreze de acasă - deci nu mai au o delimitare concretă a zilei între timpul petrecut la birou și cel liber, de acasă - a dus la un efort mai mare în câmpul muncii.

Oamenii nu se pot opri din lucru dacă lucrează de acasă. Mănânci, te scoli, lucrezi, te speli și mergi la culcare în același loc. Așa că e ușor să te întinzi cu mai mult de opt ore făcând rapoarte ori discutând cu clienții. Oamenii au început să lucreze mai mult și - ciudat - mai intens. Am avut mulți clienți care trăgeau cât trei oameni la un loc și erau hiperactivi întreaga zi. Deveneau epuizați treptat și cădeau în burnout. Numărul lor era mult mai mic înainte de pandemie. Burnout-ul vine și cu stres, deci putem spune că nivelul de stres a crescut în ultimii doi ani. În plus, incertitudinea vremurilor și imposibilitatea uneori de a te relaxa din cauza restricțiilor a făcut ca tot mai multă lume să fie tot mai des stresată.

Ceea ce am observat a fost o intensificare a simptomelor celor cu tulburări somatoforme. Cei cu semnalmente de ipohondrie, de exemplu. Sunt mult mai preocupați de starea lor de sănătate ca înainte și da - tema centrală în cazul multora este Covid-19 și teama de infectare.

Cum ne putem da seama dacă neliniștea pe care pe resimțim în această perioadă - când auzim zilnic vorbindu-se în jurul nostru aproape numai despre boală și moarte - este normală în condițiile date sau trebuie să cerem ajutor, pentru că reacția noastră este una exagerată?

Răzvan Coloja: Orice semn că n-am fi OK din punct de vedere psihic trebuie luat în serios. Că e pandemie, că nu. Mai ales acum, când trecerea de la o stare de bine la una de rău se face treptat, deoarece zilele se contopesc unele în altele mult mai ușor de când petrecem mult mai mult timp în casă. Neliniștea este normală: s-au schimbat condițiile sociale cu care fuseserăm obișnuiți. Important e ca acea neliniște să nu se dezvolte în anxietate sau depresie.

Ce se întâmplă în cazul celor care sufereau deja de tulburări psihice (mă refer în special la cei diagnosticați cu anxietate și depresie) - cum sunt ei afectați de pandemie și care sunt categoriile de pacienți care suferă cel mai mult din această cauză?

Răzvan Coloja: Oamenii anxioși au devenit în mare și mai anxioși. Sau mai des anxioși, dacă nu neapărat mai intens anxioși. Depresivii sunt acum nevoiți să petreacă mai mult timp în casă, iar asta îi privează de socializare. Lipsa de socializare întreține depresia.

O problemă cu care mă confrunt des în cabinet când am în față o persoană depresivă este că îmi vine să-i recomand să iasă des. Să își oxigeneze creierul pentru a mai alunga din ruminații. Să facă mișcare în aer liber pentru a elibera endorfine. Să se vadă cu oamenii dragi ei pentru a-i mai crește moralul. Apoi îmi aduc aminte de restricții și trebuie să adaptez situația lor. Ferice de cei care stau la casă cu grădină, în acest caz!

Cei cu ipohondrie sunt mai preocupați acum de bolile cu transmitere. Cei cu boli psihice devin mai agitați și crește puțin numărul episoadelor psihotice și al celor maniacale - în mare parte din cauza izolării.

Există studii care arată o legătură între infecția COVID-19 și unele modificări apărute la nivelul creierului - condiția care a fost numită Neuro-COVID. Cum sunt afectate la nivel neurologic și psihic persoanele care au trecut prin boală?

Răzvan Coloja: Neuro-COVID (sau ”Long-Covid”) face referire la simptomele neurologice ale celor care au avut COVID. Se pare că cei infectați sau care au avut deja boala prezintă pierderi mari de materie cenușie în cortexul orbitofrontal lateral. În nucleul olfactiv, țesutul prezintă leziuni.

Mai mult: boala afectează pe termen lung abilitățile noastre cognitive. Gândim mai greu, ne amintim mai greu, avem lapsusuri. Ne este afectată vorbirea, avem probleme de memorie și intervine efectul de „minte încețoșată” (când gândurile devin un amestec incert din care ne este greu să deslușim rapid ceva). S-a observat că în special cei care au simptome de tipul pierderii mirosului și gustului sunt mai predispuși să prezinte și simptome de deficit cognitiv. COVID afectează memoria de scurtă durată și memoria semantică.

Există mai multe teorii cu privire la cele de mai sus. Una dintre ele afirmă că privarea de oxigen din timpul bolii afectează creierul, care începe să afișeze aceste efecte. O altă teorie spune că celulele sistemului imunitar pătrund în creier pe calea sângelui și interacționează cu diverse alte celule ale creierului, afectându-le pe acestea din urmă. O altă teorie recentă este că SARS-CoV-2 infectează zona olfactivă a creierului, iar acolo interferează cu producția unor proteine necesare neuronilor. Toate acestea sunt în faza de cercetare, dar nimeni nu știe încă ceva concret. Cert e doar că efecte pe plan neurologic există.

Ce recomanzi persoanelor care resimt o anxietate sau o depresie intensă, ce metode pot să aplice ca să treacă mai ușor peste această perioadă?

Răzvan Coloja: Când socializarea este imposibilă sau riscantă, încercați să comunicați cât mai mult prin telefon sau videocall cu cei dragi vouă. Pentru a evita rutina și starea de apatie și depresie asociate ei, redecorați-vă puțin casa. Schimbați-vă puțin habitudinile. Schimbând mediul, va fi nevoie să interacționați cu el în alt fel, ceea ce aduce noutate, aduce o oarecare plăcere.

Zilele nu vi se vor mai părea la fel dacă în fiecare săptămână așezați vaza cu flori în altă parte a casei, ori dacă de fiecare dată mâncați în alt loc. Dormiți cu capul în altă parte a patului. Puneți lingurile în sertar cu coada înspre interiorul acestuia, în așa fel încât să nu le mai apucați mecanic, ci să trebuiască să vă dezmeticiți, căutând cum să le scoateți. Cumpărați-vă jocuri de societate și jucați cu cei din casă Catan, șah, cărți, domino, Scrabble. Învățați să gătiți, sau - dacă deja știți să gătiți - învățați să gătiți altceva. Orice vă dă o ocupație și rupe rutina. Am scris despre toate aceste sfaturi într-una din cărțile mele - „Tainele psihologiei”.

Dacă starea de anxietate și cea de depresie devin deranjante, nu mai amânați: sunați un psiholog și faceți-vă o programare. În caz contrar, riscați să alunecați fără să vă dați seama în acel punct întunecat din care e mai greu să ieșiți.

Datele din studiul realizat de specialiștii Intermountain Healthcare System au fost confirmate și de un alt studiu, realizat anul acesta de Fundația Kaiser Family: aproximativ 40% dintre adulți suferă de anxietate sau depresie în timpul pandemiei și 56% se confruntă cu o afecțiune psihică. Studiul a vizat persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani.

Interviu realizat de Roxana Ruscior