Luna a dispărut în mod misterios în anul 1110, iar cercetătorii au găsit, în sfârșit, explicația după aproape un mileniu. 

Potrivit unei scrieri din Anglia medievală din 1110, anul a fost unul dezastruos. Ploi torențiale, urmate de foamete și un fenomen misterios care a rămas în istorie drept „dispariția lunii”.

„În a cincea noapte din luna mai, Luna a apărut strălucind puternic pe cer, dar apoi încet, încet, strălucirea ei a început să scadă”, se arată în documentul citat de cei de la Live Science. „Imediat ce a venit noaptea, s-a făcut atât de întuneric încât nimic nu mai putea fi văzut”, mai notează scribul necunoscut.

Nu norii au fost problema, așa cum ar putea părea la prima vedere, iar asta pentru că dacă ar fi fost așa, scribul nu ar fi putut descrie cu acuratețe felul în care străluceau stelele, în vreme ce Luna nu putea fi zărită nicăieri. Și nici despre o eclipsă nu poate fi vorba, conform textului, pentru că nu există niciun indiciu referitor la faptul că satelitul natural al Pământului ar fi fost parțial acoperit de umbre.

Așadar, care să fi fost adevăratul motiv? Potrivit unui studiu publicat luna trecută în Scientific Reports, explicația pentru dispariția misterioasă a Lunii pare să fie fost dată de câteva erupții vulcanice masive. „Evaluarea atentă a rămășițelor vulcanice indică o activitate extrem de crescută în Europa și Asia, în perioada 1108 și 1110”, au transmis cercetătorii.

Astfel, nori de cenușă ar fi fost aruncați în aer, călătorind în întreaga lume, iar particularitățile substanțelor transportate, în contact cu aerosolii, ar fi putut obstrucționa Luna, lăsând vizibile stelele. Una dintre erupțiile care ar putea reprezenta cauza fenomenului ar fi cea care a avut loc în Japonia, în anul 1108. Aceasta este cea mai plauzibilă explicație a cercetătorilor pentru fenomenul care a rămas, până acum, fără cauze clare.