De-a lungul istoriei omenirii, stângacii au fost o minoritate constantă. Cu excepția procentului destul de mic de persoane ambidextre, oamenii folosesc preponderent mâna dreaptă, iar asta ni se pare un lucru de la sine înțeles. Totuși, care este motivul? 

Aproximativ 85-90% dintre oameni sunt dreptaci și nu există în nicio țară o populație în care stângacii să fie majoritari. Această distribuire inegală a avut consecințe asupra minorității și de-a lungul timpului. Initial, stângacii erau obligați să folosească foarfece, cuțite, chiar tacâmuri și alte obiecte care erau proiectate special pentru dreptaci. De asemenea, mulți au fost constrânși să scrie cu mâna dreaptă sau au fost chiar discriminați și au dat naștere la controverse. De exemplu, în limba engleză „right” înseamnă și „correct”, iar etimologia cuvântului „stâng” provine din latinul „sinister”.

Chiar dacă acum scindarea dreapta-stânga a dispărut și nimeni nu mai este interest de acest aspect, oamenii de știință încă studiază fenomenul, încercând să înțeleagă de ce se întâmplă ca unele persoane să prefere, în mod natural, dreapta sau stânga și de ce majoritatea oamenilor sunt dreptaci.

La nivel individual, dexteritatea ar putea fi determinată în stadiile incipiente ale dezvoltării omului. În 2005, cercetătorii au demonstrat că încă din uter fetușii manifestă o anume preferință (de exemplu își sug degetul de la o mână mai des decât pe cealaltă) o înclinație care continuă și după naștere.

Deși nu există o genă care să determine dacă oamenii sunt dreptaci sau stângaci, ADN-ul pare să aibă un rol în această configurațiem informează Science Alert. Într-un studiu publicat în Brain: A Journal Of Neurology cercetătorii de la Oxford au analizat structura genetică a 400.000 de oameni din Marea Britanie și au descoperit că patru regiuni ale genomului sunt, în general, asociate cu această caracteristică de a fi stângaci. Trei dintre aceste patru regiuni au fost implicate în dezvoltarea structurii cerebrale.

Și din perspectivă evoluționistă această chestiune este greu de clarificat. Cercetătorii pot detecta astfel de particularități de dexteritate atunci analizând anumite diferențe anatomice precum asimetria, densitatea osoasă sau alte indicia oferite de arheologie.

„Dacă știi felul în care era ținută o anumită unealtă, poți analiza urmele de uzură”, a declarat cercetătoarea Natalie Uomini.