Harta geologică a zonei de sub emisfera sudică a Pământului - de cea mai înaltă rezoluție de până acum - a dezvăluit ceva cu totul nou: o podea oceanică antică ce ar putea înconjura nucleul Terrei.

Acest strat subțire, dar dens, există la aproximativ 2.900 de kilometri sub suprafață, potrivit unui studiu publicat în luna aprilie. Această adâncime este locul în care nucleul exterior topit și metalic întâlnește mantaua stâncoasă de deasupra sa, granița dintre nucleu și manta (CMB).

„Investigațiile seismice oferă imagini la cea mai înaltă rezoluție cu structura interioară a planetei noastre și descoperim că această structură este mult mai complicată decât se credea", a declarat geologul Samantha Hansen de la Universitatea din Alabama, atunci când au fost anunțate concluziile.

Înțelegerea cu exactitate a ceea ce se află în adâncime este vitală pentru a studia orice, de la erupțiile vulcanice până la variațiile câmpului magnetic al Pământului, care ne protejează de radiațiile solare din spațiu.

Hansen și colegii săi au folosit 15 stații de monitorizare îngropate în gheața din Antarctica pentru a cartografia undele seismice ale cutremurelor pe parcursul a trei ani. Modul în care aceste unde se mișcă și ricoșează dezvăluie compoziția materialului din interiorul Pământului. Deoarece undele sonore se deplasează mai încet în aceste zone, ele se numesc zone cu viteză foarte mică (ULVZs).

„Analizând mii de înregistrări seismice din Antarctica, metoda noastră de imagistică de înaltă definiție a descoperit zone subțiri și anormale de material peste tot unde am sondat", a declarat geofizicianul Edward Garnero de la Arizona State University.

„Grosimea materialului variază de la câțiva kilometri la zeci de kilometri. Acest lucru sugerează că vedem adevărați munți formați pe nucleul Pământului, în unele locuri de până la cinci ori mai înalți decât Muntele Everest."

Potrivit cercetătorilor, aceste zone sunt cel mai probabil cruste oceanice îngropate de-a lungul a milioane de ani.

Deși crusta scufundată nu este aproape de zonele de subducție recunoscute la suprafață - zone în care plăcile tectonice în mișcare împing roca în interiorul Pământului - simulările raportate în studiu arată cum curenții de convecție ar fi putut deplasa fundul oceanic antic până la locul actual.

Există, de asemenea, sugestia că această crustă oceanică antică ar putea fi înfășurată în jurul întregului nucleu, deși, deoarece este atât de subțire, este greu de știut cu siguranță. Investigațiile seismice viitoare ar trebui să poată contribui la îmbunătățirea imaginii de ansamblu.

Unul dintre modurile în care descoperirea îi poate ajuta pe geologi este acela de a înțelege cum se scurge căldura din miezul mai fierbinte și mai dens în mantaua planetei. Diferențele de compoziție dintre aceste două straturi sunt mai mari decât cele dintre roca solidă de la suprafață și aerul de deasupra ei, de exemplu.

__________________________________________________________________________________________________