Atunci când stelele se comportă neobișnuit, astronomii observă și analizează. 

În cazul celei cunoscute sub numele HD74423, însă, activitatea anormală captată cu ajutorul telescopului TESS a fost mai întâi descoperită de o echipă de astronomi amatori. Ce nu au știut aceștia este chiar faptul că aveau de a face cu un tip de astru complet nou, nemaivăzut până atunci.

Acesta se găsește la aproximativ 1.500 de ani lumină de Pământ și exista, cumva, pe harta cunoscută a cosmosului, dar astronomii nu au reușit până acum să îl înțeleagă. „Ceea ce m-a surprins de la început a fost faptul că este o stea săracă din punct de vedere chimic.

Cele similare sunt, de obicei, bogate în metale, dar aceasta este foarte lacunară din acest punct de vedere, ceea ce o face să fie un tip rar de stea fierbinte”, a declarat Simon Murphy, cercetător la Institutul de Astronomie din cadrul Universității din Sydney.

Steaua are o masă de 1,7 ori mai mare decât cea a Soarelui și a putut fi observată pulsând pe una dintre laturi, o activitate, de altfel, destul de comună pe care o putem întâlni chiar și în cazul Soarelui, din cauza gazului fierbinte care cauzează oscilații pronunțate.

Indiferent de cât de veche este steaua sau de cât de mult durează aceste mișcări de pulsație, similaritatea evidentă este aceea că mișcarea e uniformă și poate fi observată pe toată suprafața corpului ceresc. Dar asta până acum.

Noua stea observată de astronomii amatori pare să aibă mișcări oscilante doar pe una dintre emisferele sale. „Teoretic, știam încă din anii 1980 că astfel de stele ar trebui să existe. Căutăm așa ceva de aproape 40 de ani și acum, în sfârșit, am găsit una”, a declarant Don Kurtz, co-autor al cercetării și profesor la Universitatea din Sydney.

Mai mult, astronomii și-au dat seama și de ce steaua în cauză se comportă astfel, argumentând că face parte dintr-un sistem binar, aflându-se într-o interdependență cu o stea roșie pitică.

Astfel, cele două orbitează atât de aproape una în jurul alteia, încât reușesc să parcurgă un ciclu complet în doar două zile. Dată fiind proximitatea lor, forța gravitațională a piticii roșii distorsionează pulsațiile corpului ceresc mai mare, cauzând inegalități în comportament și chiar determinând astfel o formă de picătură.

„Datele observate cu ajutorul satelitului TESS ne arată că putem distinge variații de strălucire produse de distorsiunea gravitațională a unei stele, la fel ca și mișcările sale de structură”, a explicat Gerald Handler, cadru didactic la Centrul Astronomic Nicolaus Copernicus din Polonia.

Astfel, având confirmarea că acest tip de stea există, oamenii de știință se așteaptă acum să descopere mult mai multe secrete ascunse în datele pe care le oferă TESS.