Jupiter este al doilea cel mai mare obiect cosmic din întregul sistem solar, după Soare. Până acum, omenirea a trimis un număr destul de mare de sonde pentru a arunca o privire mai atentă asupra atmosferei sălbatice a planetei gigantice, dar mai sunt încă foarte multe lucruri de descoperit.

Astronomii au identificat un curent de aer de mare viteză, cu o lățime de aproximativ 4.800 de kilometri, care răscolește zona din jurul ecuatorului planetei, deasupra stratului de nori. Această descoperire, făcută cu ajutorul telescopului spațial James Webb (JWST), ne-ar putea oferi o nouă perspectivă asupra dinamicii ciudate a vremii de pe Jupiter, un sistem pe care îl înțelegem, dar încă foarte superficial.

„Descoperirea este ceva care ne-a surprins total”, spune astronomul Ricardo Hueso de la Universitatea din Țara Bascilor din Spania, citat de Science Alert. Atmosfera lui Jupiter este cu siguranță un lucru care încă ne surprinde. Benzile sale alternante de nori deschiși la culoare și zone întunecate, nu numai că se rotesc în jurul lui Jupiter la diferite altitudini, ci călătoresc și în direcții opuse. Și ce e foarte interesant e că încă nu știm de ce se întâmplă asta. 

Când te uiți la Jupiter în lungimi de undă diferite, poți vedea detalii care ar putea să nu apară în intervalele optice. Nu vom ști, doar privind-o printr-un telescop, că Jupiter are cele mai puternice aurore din Sistemul Solar, de exemplu – pentru că ele strălucesc în lumină ultravioletă.

JWST este cel mai puternic telescop în infraroșu construit vreodată, iar imaginea foarte apropiată a lui Jupiter surprinsă de acesta, lansată la începutul anului, arată aproape ca un negativ foto al planetei gigantice. Aceste lungimi de undă sunt sensibile la nivelurile superioare ale atmosferei planetei, în regiunea misterioasă care se află între 25 și 50 de kilometri deasupra vârfurilor norilor.

O analiză atentă a imaginilor a revelat că puternicul curent de aer se află la aproximativ 40 de kilometri deasupra păturii superioare a norilor, învârtindu-se în jurul lui Jupiter cu o viteză uluitoare de 515 kilometri pe oră.

Acest lucru ar putea avea implicații foarte interesante pentru modelele meteorologice ale lui Jupiter, spun cercetătorii. Ei au comparat datele din observațiile Hubble cu privire la nivelurile inferioare ale norilor, care călătoresc la jumătate din viteza curentului. Ele sunt, spun cercetătorii, cea mai precisă măsurătoare de până acum a modului în care viteza vântului ecuatorial al lui Jupiter variază în funcție de altitudine și ar putea face parte dintr-un model meteorologic pe care ar trebui să-l putem observa.

„Jupiter are un model complicat, dar repetabil, de vânturi și temperaturi în stratosfera sa ecuatorială”, arată astronomii. „Dacă puterea acestui nou curent este conectată la acest model stratosferic oscilant, ne-am putea aștepta ca acesta să varieze considerabil în următorii doi până la patru ani și va fi foarte interesant să testăm această teorie în anii următori”.