Oamenii de stiinta canadieni au pus amnezia infantila (despre care a scris si Sigmund Freud) pe seama cresterii rapide a celulelor din creier.

Sotii Paul Frankland si Sheena Josselyn, cercetatori la University of Toronto, au ajuns la concluzia ca aminitirile din copilarie "dispar" mai devreme daca subiectul, un copil, a trecut printr-o rapida crestere a numarului celulelor din creier dupa au studiat timp indelungat cavitatea craniana a soarecilor de laborator. In contrast, conexiunile din creierul copiilor trecuti de 10 ani sau a adultilor sunt mult mai stabile.

Canadienii au studiat si comportamentul cateilor rezultatele aratand ca patrupedele cu o viteza scazuta (spre normala) in producerea de celule in creier au o memorie mult mai buna. Intorcandu-ne la oameni, cercetarile arata ca amintirile despre fapte petrecute la doi sau trei ani sunt mult "mai greu de gasit" decat cele care au avut loc intre trei si sapte ani.

Dezvoltarea memoriei este legata de perioada in care copilul invata sa vorbeasca, cu cat invatarea are loc mai repede (datorita dezvoltarii in viteza a celulelor), cu atat aminitirile de la varste fragede dispare mai repede. Exista si o parte pozitiva in aceasta amnezie infantila: un eveniment neplacut care a avut loc in viata unui copil de doi ani se va sterge cu trecerea timpului, odata cu acestea disparand si traumele suferite la varste foarte fragede.