Peste 300 de experți discută săptămâna aceasta despre metodele prin care Pământul poate fi protejat în cazul unei amenințări venite din spațiu.

Un telescop tocmai a detectat un asteroid cu diametrul între 100 şi 300 de metri, care goneşte prin sistemul nostru solar cu o viteză de 14 kilometri pe secundă. Asteroidul se află acum la la 57 de milioane de kilometri de Pământ, iar astronomii estimează la 1% riscul ca acesta să intre în coliziune cu planeta noastră la 29 aprilie 2027. Ce este de făcut?

Acesta este scenariul potenţial catastrofal, în totalitate imaginar, pe care aproape 300 de astronomi, oameni de ştiinţă, ingineri şi experţi în situaţii de urgenţă îl dezbat săptămâna aceasta, la cel de-al patrulea astfel de exerciţiu internaţional organizat din 2013 până în prezent.

"Nu este Hollywood", a subliniat administratorul NASA, Jim Bridenstine, în deschiderea conferinţei organizată de Academia Internaţională de Astronautică.

Faptul că Pământul ar fi nevoit să se apere la un moment dat de impactul cu un asteroid stârnea în trecut reacţii de amuzament.

Însă, la data de 15 februarie 2013, un meteorit a demonstrat că acest lucru ar putea deveni realitate. În acea zi, un asteroid de 20 de metri a apărut de nicăieri şi a explodat la intrarea în atmosfera terestră, la 23 de kilometri deasupra oraşului rus Celiabinsk.

Locuitorii aflaţi pe o arie de 60 de kilometri au simţit căldura exploziei, ferestrele a mii de clădiri s-au fărâmat, iar aproximativ o mie de oameni au fost răniţi.

"Partea bună a ceea ce s-a întâmplat la Celiabinsk este că a crescut nivelul de conştientizare a publicului larg şi a factorilor de decizie", a declarat Detlef Koschny, codirector al biroului de apărare planetară al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA).

Doar asteroizii a căror orbită îi va aduce la mai puţin de 50 de milioane de kilometri de Pământ reprezintă un interes din acest punct de vedere. Astronomii îi descoperă în fiecare zi - peste 700 doar în acest an şi 20.001 în total, a explicat Lindley Johnson, reprezentant al biroului NASA pentru apărarea planetei, creat în 2016.

Printre cei mai periculoşi asteroizi se numără o rocă numită 2000SG344, cu un diametru de aproximativ 50 de metri. Riscul ca acesta să se prăbuşească pe Pământ în următorii 100 de ani este evaluat la 1 din 2.096, potrivit ESA.

Majoritatea acestor corpuri cereşti au dimensiuni mici, însă 942 măsoară peste un kilometru, a precizat astronomul Alan Harris care a subliniat totodată că mulţi asteroizi sunt încă necunoscuţi. "Majoritatea sunt 'parcaţi' în spatele Soarelui", a spus specialistul.

Principalele instrumente optice care detectează astfel de asteroizi sunt telescoapele americane din Arizona şi Hawaii.

ESA a instalat un telescop în Spania şi vizează amplasarea altora în Chile şi Sicilia. Numeroşi astronomi susţin instalarea unui telescop în spaţiu deoarece de pe Pământ nu pot fi observate obiectele aflate de cealaltă parte a Soarelui.

Conferinţa din această săptămână se concentrează asupra modului în care lumea ar răspunde acestei ameninţări. Telescoapele ar trebui mai întâi îndreptate către obiectul spaţial pentru a calcula cu exactitate viteza şi traiectoria sa, observaţiile iniţiale fiind grosiere. Opţiunea este apoi binară: devierea sau evacuarea.

În cazul în care corpul ceresc este mai mic de 50 de metri, consensul la nivel internaţional este evacuarea regiunii vizate de impact. În opinia lui Detlef Koschny, cu două săptămâni înainte de coliziune se poate anticipa ţara afectată, iar cu câteva zile înainte se poate şti cu precizie de câteva sute de kilometri locul impactului.

Însă, dacă este vorba despre asteroizi mai mari, nu se trimite o bombă atomică - aşa cum se prezintă în filmul "Armageddon" - deoarece pot rezulta fragmente la fel de periculoase, ci ar putea fi lansat un dispozitiv pentru devierea asteroidului. NASA intenţionează să testeze această opţiune în 2022, în cazul unui asteroid real, de 150 de metri, în cadrul misiunii DART.

Rămâne însă problema politică, a subliniat Romana Kofler de la Biroului ONU pentru afaceri Spaţiale: "Care ar fi autoritatea decizională?"

"Consensul a fost până acum acela de a nu răspunde la această întrebare", a precizat Kofler.

Indiferent de situaţie, Consiliul de Securitate al ONU va fi sesizat, însă rămâne deschisă întrebarea dacă statele bogate care nu ar fi ţinta 2000SG344 sau a unui alt asteroid ar fi dispuse să finanţeze o astfel de misiune.

Sursa: Agerpres