Fizicienii tocmai au făcut un pas uimitor către dispozitive cuantice care par desprinse din filmele SF.

Pentru prima dată, grupuri izolate de particule aflate în stări neobișnuite ale materiei și cunoscute sub numele de cristale temporale, au fost conectate într-un singur sistem în evoluție, care ar putea fi incredibil de util în calculul cuantic.

După prima observație a interacțiunii dintre două cristale temporale, acesta este următorul pas către o posibilă exploatare a lor în scopuri practice, cum ar fi procesarea cuantică a informațiilor.

Cristalele temporale, descoperite și confirmate oficial abia în urmă cu câțiva ani, în 2016, au fost evaluate cândva ca având proprietăți imposibile din punct de vedere fizic. Ele reprezintă o fază a materiei foarte asemănătoare cu cristalele normale, dar cu o proprietate suplimentară, deosebită și foarte specială. Concret, în cazul cristalelor obișnuite, atomii sunt aranjați într-o structură fixă, tridimensională de tip grilă, precum rețeaua atomică a unui diamant sau a unui cristal de cuarț. Aceste rețele repetitive pot avea configurații diferite, dar orice mișcare pe care o prezintă provine exclusiv din efectul forțelor externe.

În cristalele temporale, atomii se comportă puțin diferit. Aceștia prezintă modele de mișcare în timp care nu pot fi explicate atât de ușor prin aplicarea aceluiași timp de forță. Aceste oscilații sunt blocate la o frecvență regulată și particulară.

Teoretic, cristalele temporale pulsează la cea mai joasă stare de energie posibilă - cunoscută sub numele de stare fundamentală - și, prin urmare, sunt stabile și coerente pe perioade lungi de timp. Așadar, în timp ce structura cristalelor obișnuite se repetă în spațiu, în cazul cristalelor temporale aceasta se repetă atât în spațiu,cât și timp, prezentând astfel o mișcare perpetuă în stare fundamentală.

Astfel, când cele două cristale de timp au fost lăsate să se atingă, au făcut schimb de particule. Acest schimb a influențat oscilația fiecăruia dintre cristalele temporale, creând un singur sistem cu opțiunea de a funcționa în două stări discrete. Cristalele temporale sunt încă departe de a fi utilizate în calculul cuantic, deoarece mai întâi trebuie rezolvate o serie de provocări. Însă evoluțiile în domeniu arată că este, într-adevăr, posibil. 

_________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: