Imediat după sfârșitul Primului Război Mondial, o boală ciudată a afectat milioane de oameni din întreaga lume și i-a șocat chiar și pe cei mai pricepuți doctori.

Aproximativ un milion de oameni care au fost atinși de maladia numită „boala somnului” sau encefalită letargică au murit, în vreme ce mulți alții s-au transformat în „statui vii”, petrecându-și tot restul vieții captivi în propriile corpuri, fără să poată să se miște sau să vorbească.

În ultimii 100 de ani, unele dintre cele mai sclipitoare minți au încercat să ofere răspunsuri legate de cauzele care au dus la apariția acestei boli îngrozitoare sau, cel puțin, să găsească modalități de tratare. Până acum, însă, nimic nu a fost dovedit clar, iar acest virus rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale istoriei, scriu cei de la The Vintage News.

„Boala somnului” s-a răspândit în același timp cu gripa spaniolă care a ucis peste 50 de milioane de oameni, context care explică de ce virusul misterios a fost mai degrabă trecut cu vederea de istorici, în ciuda efectelor devastatoare pe care le-a avut asupra omenirii.

Deși majoritatea cazurilor au fost raportate la luni bune după finalul Primul Război Mondial, oamenii de știință cred că epidemia s-a declanșat în 1915 sau 1916, atunci când unii soldați au acuzat letargie și o stare inexplicabilă de confuzie, pe care le-au raportat medicilor din Paris.

Un medic neurolog din Viena numit Constantin von Economo a scris o lucrare în care a oferit o descriere detaliată a bolii, după ce a fost martorul mai multor astfel de cazuri manifestate în rândul civililor. Nu a durat mult până când numele său a început să fie asociat aceste noi maladii, așa că în Viena virusul a început să fie numit „boala von Economo”.

„Ne confruntăm cu un tip de boală a somnului cu un efect neobișnuit de îndelungat. Primele simptome sunt, de obicei, acute, fiind date de dureri de cap și stări de indispoziție. Ulterior, apare o stare de somnolență, deseori asociată cu delir din care pacientul poate fi ușor trezit. Acesta poate oferi răspunsuri la întrebări și este capabil să înțeleagă situația. Această somnolență poate duce, însă, rapid la moarte, în decurs de doar două săptămâni. Pe de altă parte, poate persista timp de săptămâni întregi sau chiar luni”, scria von Economo în descrierea publicată în 1917.

La câțiva ani după ce von Economo a publicat acest studiu, epidemia a început să se extindă de la o gospodărie la alta, lăsând milioane de oameni prinși în propriul lor corp.

Encefalita letargică a afectat oameni de toate vârstele, dar cei mai vulnerabili au fost tinerii între 15 și 35 de ani. Din ceea ce se știe până acum, stadiile inițiale ale infecției nu erau foarte diferite de cele ale gripei: febră mare, durere de cap, oboseală. Pentru bolnavi nu exista niciun indiciu că ar avea o infecție gravă, așa că maladia avea suficient timp pentru a se extinde în creier.

Autopsiile realizate de von Economo au arătat că una dintre principalele cauze ale morții era umflarea hipotalamusului. Acesta este o mică secțiune a creierului cu rol vital în controlarea mai multor funcții, printre care și somnul. Această inflamare ducea la distrugerea părții din creier responsabilă de odihnă, lucru care, în cele mai multe cazuri, s-a dovedit a fi fatal.

La aproximativ 10 ani după de von Economo a publicat studiul cu descrierea bolii, encefalita letargică a început să dispară. În vreme ce mulți oameni de știință au fost convinși că aceasta este o boală a trecutului, profesorul John Oxford consideră că jocul nu s-a terminat încă: „Cu siguranță cred că ceea ce a cauzat-o poate lovi din nou. Și până când nu știm ce anume a provocat-o, nu vom putea preveni reapariția ei”, a declarat acesta pentru BBC.

Și, întocmai cum a prezis profesorul Oxford, encefalita letargică a reapărut. În 1993, o fetiță pe nume Becky Howells a fost diagnosticată cu această boală și a durat ani întregi până când și-a revenit. De atunci, au apărut și alte cazuri, iar specialiștii au reușit să evidențieze similaritățile dintre pacienți.

Astfel, ei au observat că mulți dintre cei afectați au experimentat dureri în gât înainte ca boala să se declanșeze, simptome puse pe seama unei forme rare a unui streptococ. Oamenii de știință au notat că reacția sistemului imunitar la acest tip de baterie a avut ca efect atacarea creierului pacienților și a dus la leziuni ireparabile.

Descoperirea a fost, cu siguranță, una crucială, dar nu este clar dovedit încă faptul că acea formă rară a streptococului este cauza directă a bolii. Studiile continuă și, în continuare, encefalita letargică rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale tuturor timpurilor.

Sursa foto: The Vintage News