Evoluțiile din domeniul fizicii sugerează că ideea ca timpul să nu existe este o posibilitate pe care ar trebui să o luăm în serios.
Cum este posibil și ce ar însemna acest lucru? În primul rând, trebuie spus că, indiferent de răspuns, viețile oamenilor nu ar fi afectate. Mecanica cuantică descrie modul în care funcționează lucrurile în lumea incredibil de mică a particulelor și a interacțiunilor dintre ele. Relativitatea generală descrie imaginea de ansamblu a gravitației și a modului în care se mișcă obiectele.
Ambele teorii funcționează extrem de bine în felul lor, dar se crede că cele două sunt în conflict una cu cealaltă. Deși natura exactă a conflictului este controversată, oamenii de știință sunt în general de acord că ambele teorii trebuie înlocuite cu o nouă teorie, mai cuprinzătoare.
Fizicienii își doresc, astfel, să ajungă la o teorie a „gravitației cuantice" care să înlocuiască relativitatea generală și mecanica cuantică, păstrând în același timp esența celor două. O astfel de teorie ar explica modul în care funcționează gravitația la scara miniaturală a particulelor.
Se pare, însă, că producerea unei teorii a gravitației cuantice este extraordinar de dificilă. O încercare de a depăși conflictul dintre cele două teorii este teoria corzilor. Teoria corzilor înlocuiește particulele cu corzi care vibrează în până la 11 dimensiuni.
Cu toate acestea, teoria corzilor se confruntă cu o altă dificultate. Teoriile corzilor oferă o serie de modele care descriu un Univers asemănător în linii mari cu al nostru și nu fac cu adevărat predicții clare care să poată fi testate prin experimente pentru a afla care este modelul corect.
În anii 1980 și 1990, mulți fizicieni au devenit nemulțumiți de teoria corzilor și au propus o serie de noi abordări matematice ale gravitației cuantice.
Una dintre cele mai cunoscute este cea care propune că structura spațiului și a timpului este formată dintr-o rețea de bucăți discrete extrem de mici, sau „bucle". Unul dintre aspectele remarcabile ale acestui tip de gravitație cuantică este acela că pare să elimine complet timpul.
Și nu este singura. O serie de alte abordări par, de asemenea, să elimine timpul ca aspect fundamental al realității.
Așadar, în acest context ajungem la concluzia că avem nevoie de o nouă teorie fizică pentru a explica Universul și că această teorie ar putea să nu includă timpul.
Să presupunem că o astfel de teorie se dovedește a fi corectă. Ar rezulta, deci, că timpul nu există? Răspunsul este unul complicat și depinde de ce înțelegem prin existență.
Asta pentru că teoriile fizicii, de exemplu, nu includ mese, scaune sau oameni, și totuși acceptăm că ele există. De ce? Pentru că presupunem că astfel de lucruri se manifestă la un nivel al materiei superior celui descris de fizica elementară.
La fel se întâmplă și cu timpul. Descoperirea faptului că timpul, de fapt, nu există ar părea că are potențialul să aducă întreaga lume la un punct mort - însă lucrurile nu sunt chiar atât de grave.
În timp ce fizica și noile sale teorii și definiții ar putea elimina timpul, ea pare să lase intactă cauzalitatea: sensul în care un lucru poate determina un altul. Poate că ceea ce ne spune fizica este că legătura de cauzalitate, și nu timpul în sine, reprezintă caracteristica de bază a universului nostru.
__________________________________________________________________________________________________
Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: