Un studiu clinic de referință sugerează că „reanimarea" inimilor destinate procesului de donație este o strategie viabilă pentru a mări numărul de potențiali donatori de inimă.

O metodă de „reanimare" a inimilor donatorilor de organe funcționează la fel de bine ca și abordarea standard de recoltare a inimilor pentru transplant, arată datele unui nou studiu clinic. Dacă ar fi aplicată la scară largă, metoda ar putea crește numărul de donatori de inimă cu aproximativ 30%.

Cele mai multe inimi transplantate provin de la donatori aflați în moarte cerebrală, care au decedat din cauza opririi complete a activității cerebrale, mai degrabă decât din moarte circulatorie, în care inima se oprește. Un pacient aflat în moarte cerebrală poate fi declarat mort înainte ca inima sa să înceteze să mai bată, iar acest lucru le permite medicilor să îndepărteze inima cât timp aceasta este pompează încă sânge bogat în oxigen și, prin urmare, nu este încă deteriorată de lipsa lui. Inima este apoi spălată cu o soluție de conservare, plasată într-o ladă frigorifică umplută cu gheață și transportată de urgență la primitor.

În rezultatele recente ale studiului, publicate în The New England Journal of Medicine, medicii au comparat ratele de supraviețuire ale receptorilor de transplant care au primit inimi de la donatori aflați în moarte cerebrală cu ratele de supraviețuire ale celor care au primit inimi de la donatori care au murit din cauze circulatorii. Un total de 166 de pacienți cu transplanturi de inimă din SUA au fost incluși în analiza primară.

La șase luni după operație, s-a constatat că donarea unui organ provenit de la un pacient în urma morții cerebrale este o abordare la fel de viabilă pentru transplanturile de inimă.

Acest lucru este posibil datorită unui sistem care presupune conectarea organului donatorului la o mașină care pompează sânge și nutrienți prin țesuturile sale. Noul studiu a testat un sistem de perfuzie numit Organ Care System Heart și încălzește sângele pe care îl pompează prin inimile donatorilor, în comparație cu alte sisteme de perfuzie, care necesită în continuare răcirea organului ca parte a procesului de conservare.

Din punct de vedere istoric, un mare obstacol în calea utilizării sistemelor de perfuzie pe inimi și alte organe donate este costul. Dacă în viitor cercetătorii vor identifica și modalități prin care să reducă aceste costuri, atunci e foarte probabil ca sistemul să fie implementat pe scară largă. 

___________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: