Când Isaac Newton și-a trecut pe pergament faimoasele legi ale mecanicii, în 1687, ar fi putut doar spera că le vom discuta trei secole mai târziu.

Scriind în latină, Newton a subliniat trei principii universale care descriu modul în care este guvernată mișcarea obiectelor în Universul nostru, care au fost traduse, transcrise, discutate și dezbătute pe larg. Dar, potrivit unui filozof al limbajului și al matematicii, am fi interpretat ușor greșit formularea precisă a lui Newton despre Principiul I al Mecanicii.

Filosoful de la Virginia Tech, Daniel Hoek, a vrut să pună lucrurile în ordine după ce a descoperit ceea ce el descrie drept o „interpretare stângace” în traducerea originală în engleză din 1729 a celei mai importante lucrări a lui Newton.

Pe baza acestei traduceri, nenumărați academicieni și profesori au interpretat de atunci prima lege a inerției a lui Newton ca însemnând că un obiect va continua să se miște în linie dreaptă sau va rămâne în repaus dacă nu intervine o forță exterioară. Este o descriere care funcționează bine până când apreciezi că forțele externe lucrează în mod constant, ceva ce Newton ar fi luat în considerare cu siguranță în formularea sa.

Revizuind arhivele, Hoek și-a dat seama că această parafrazare obișnuită conținea o interpretare greșită care a fost omisă până în 1999, când doi oameni de știință au preluat traducerea unui cuvânt latin care fusese trecut cu vederea: quatenus, care înseamnă „în măsura în care”, „numai dacă”.

Pentru Hoek, asta face diferența. În loc să descrie modul în care un obiect își menține starea de fapt dacă nu i se imprimă forțe, Hoek spune că noua lectură arată că Newton a vrut să spună că fiecare schimbare a impulsului unui corp - fiecare zguduire, înclinare, deviare și împușcare - se datorează forțelor externe.

„Repunând acel cuvânt uitat în contextul inițial, savanții au redat unul dintre principiile fundamentale ale fizicii la splendoarea sa originală”, scrie Hoek într-o postare pe blog citată de Science Alert.

Cu toate acestea, acea corecție extrem de importantă nu a prins niciodată în comunitatea științifică și încă se luptă să câștige tracțiune.

Oamenii obișnuiți ar putea fi de acord că e o nuanță semantică. Și Hoek admite că reinterpretarea nu a schimbat și nu va schimba fizica în profunzimea ei. Dar inspectarea cu atenție a propriilor scrieri ale lui Newton clarifică ceea ce se gândea matematicianul la acea vreme.

Hoek spune că această interpretare revizuită aduce în atenția comunității științifice una dintre cele mai fundamentale idei ale lui Newton, care era cu totul revoluționară la acea vreme. Adică, planetele, stelele și alte corpuri cerești sunt guvernate de aceleași legi fizice ca și obiectele de pe Pământ.

„Orice schimbare de viteză și fiecare înclinare a direcției”, arată Hoek – de la roiuri de atomi la galaxii învolburate – „este guvernată de Principiul I al lui Newton”.

__________________________________________________________________________________________________