Luna oceanică a lui Saturn, Enceladus, atrage o atenție tot mai mare în procesul de căutare a vieții în Sistemul nostru Solar.

Cea mai mare parte a ceea ce știm despre Enceladus și oceanul său acoperit de gheață provine din misiunea Cassini. Cassini și-a încheiat explorarea sistemului lui Saturn în 2017, dar oamenii de știință încă lucrează la prelucrarea și interpretarea datele obținute.

Noile cercetări bazate pe datele furnizate de Cassini întăresc ideea că Enceladus are substanțele chimice necesare vieții. În timpul misiunii sale, Cassini a descoperit zone de apă asemănătoare cu gheizere, care erupeau prin coaja de gheață a lui Enceladus. În 2008, Cassini a efectuat un zbor în apropiere și le-a analizat mai în detaliu, arătând că apa conținea un amestec surprinzător de substanțe volatile, inclusiv dioxid de carbon, vapori de apă și monoxid de carbon. De asemenea, a găsit urme de azot molecular, hidrocarburi simple și substanțe chimice organice complexe.

O nouă lucrare intitulată „Observații ale compoziției elementare a lui Enceladus în concordanță cu modelele generalizate ale ecosistemelor teoretice” prezintă câteva descoperiri noi. Autorul principal este Daniel Muratore, cercetător post-doctoral la Institutul Santa Fe. Lucrarea se concentrează pe descoperirea amoniacului și a fosforului anorganic în oceanul lui Enceladus. Cercetătorii au folosit teoria și modelarea ecologică și metabolică pentru a înțelege modul în care aceste substanțe chimice ar putea face ca Enceladus să susțină dezvoltarea vieții.

Când vine vorba despre susținerea formelor de viață, evident că tot ceea ce trebuie să știm se află pe Pământ. Așadar,, este mai mult decât logic să folosim aspectele fundamentale ale chimiei vieții aici pe Pământ ca o lentilă prin care să examinăm alte lumi care ar putea susține viața.

Analiza datelor colectate pe Enceladus arată un nivel ridicat de fosfat anorganic în ocean. Alte simulări geochimice bazate pe descoperirile lui Cassini indică același lucru. Și mai multe analize sugerează că oceanul conține multe dintre substanțele chimice comune care se regăsesc în organismele vii, cum ar fi precursori de aminoacizi, amoniu și hidrocarburi.

Deci oceanul lui Enceladus are o chimie bogată și multe substanțe prezente reflectă structura chimică a vieții. În special, există o ipoteză că Enceladus ar putea susține metanogeneza.

Înțelegerea ecosistemelor în ansamblu este următorul pas. Există un număr uluitor de factori de luat în considerare, precum dimensiunea celulelor, disponibilitatea nutrienților, radiația, salinitatea, temperatura. Dar pentru a înțelege mediul chimic general de la Enceladus, de pe Europa sau de oriunde altundeva, avem nevoie de date mult mai detaliate.

Din fericire, misiunile viitoare în Europa vor începe să ofere imagini tot mai complete. Totuși, căutarea unor paralele directe cu viața terestră sub formă de biochimie poate să nu fie cea mai bună strategie pentru căutarea vieții pe Enceladus.