Oamenii de știință au descoperit că luna ruginește, iar Pământul este parțial „vinovat” pentru acest lucru.

O cercetare recentă, având la bază analiza asupra datelor strânse de sonda spațială indiană Chandrayaan-1, arată că polii Lunii au o compoziție diferită decât restul suprafeței sale.

Studiind limina care se reflectă de la polii Lunii, cercetătorul Shuai Li de la Universitatea din Hawaii a descoperit că în acele zone se găsește un hematit mineral de fier oxidat.

Oamenii de știință cred că oxigenul Pământului ar fi cel care a avut acest efect asupra Lunii, iar polii satelitului său natural ar fi ruginit de-a lungul a miliarde de ani.

Totuși, rugina se formează atunci când fierul intră în contact cu oxigenul, iar acesta din urmă lipsește în totalitate de pe Lună. „Luna este un mediu impropriu pentru formarea hematitului”, a afirmat Shuai Li.

Astfel, o posibilă explicație a formării acestor derivați ai oxidului de fier pe Lună este că fierul de pe satelitul natural al Pământului este oxidat cu ajutorul oxigenului din atmosfera superioară a Terrei.

Totodată, o altă ipoteză plauzibilă este aceea că pe Lună ar fi ajuns cantități mai mari de oxigen atunci când ea se afla mai aproape de Pământ, deoarece cele două corpuri se îndepărtează unul de celălalt de miliarde de ani.