Cel mai adânc punct al Gropii Marianelor, Challenger Deep, este considerat impropriu pentru viață.

La fel ca războinicii din Evul Mediu care îmbrăcau armuri înainte de bătălie, mici crustacee care trăiesc la adâncimi abisale în oceanele planetei îşi generează ''armuri'' din aluminiu, pentru ca exoscheletul lor din carbon să reziste presiunii extraordinare din adâncuri. Aceasta este concluzia unui studiu japonez publicat în ultimul număr al PLOS ONE, scrie Live Science.

Amfipodele sunt mici crustacee, similare creveţilor, care populează majoritatea apelor de pe Pământ. Una dintre speciile de amfipode, Hirondellea gigas, trăieşte pe fundul mării, ajungând chiar la adâncimi considerate, în general, improprii pentru viaţă, aşa cum este cel mai adânc punct al Gropii Marianelor, aşa-numitul Challenger Deep (care are 10.911 metri).

La presiunile extreme din adâncuri, carbonatul de calciu care formează exoscheletul amfipodelor, dar şi al altor nevertebrate marine, reacţionează mult mai uşor cu dioxidul de carbon şi se dizolvă în apă - lăsând organismul acestor nevertebrate fără protecţie.

Din acest motiv, majoritatea speciilor de amfipode nu trăiesc la adâncimi mai mari de 5.000 de metri, iar prezenţa speciei Hirondellea gigas în Groapa Marianelor reprezenta un mister.

O echipă de cercetători japonezi a ajuns la concluzia că aceste organisme reuşesc să supravieţuiească la astfel de adâncimi folosind o "armură" din aluminiu care le protejează exoscheletul.

Cercetătorii au analizat exemplare de H. gigas capturate de la adâncimea de 10.897 de metri din Groapa Marianelor. Aceste crustacee măsoară în jur de 3 centimetri. Ei au descoperit că exoscheletul acestor organisme conţin aluminiu la suprafaţă.

De unde au găsit însă aceste organisme aluminiu în apa marină? Conform cercetătorilor, aceste crustacee folosesc compuşi chimici pe bază de zaharuri pentru a extrage ioni de aluminiu din mâlul şi nisipul de pe fundul marin pe care îl ingerează în timp ce-şi caută hrana, rămăşiţe de plante marine care se scufundă.

În apă marină alcalină, ionii de aluminiu formează un gel de hidroxid de aluminiu, un compus folosit şi în industria farmaceutică împotriva acidităţii din stomac.

În cazul crustaceelor din specia H. gigas, "credem că acest gel de hidroxid de aluminiu asigură protecţia chimică necesară" pentru ca exoscheletul din carbonat de calciu al acestor nevertebrate să nu se dizolve, conform coordonatorului acestei cercetări, Hideki Kobayashi, de la Universitatea din Tokyo. Gelul de hidroxid de aluminiu formează o barieră impenetrabilă la suprafaţa exoscheletului acestor creaturi.

Aceste amfipode sunt primele organisme cunoscute capabile să extragă aluminiul din mâl ca formă de adaptare la viaţa din abisuri.

Sursa: Agerpres

Foto: Wikipedia