Oamenii de știință avansează o nouă explicație pentru craterele gigantice care explodează și care par să apară la întâmplare în permafrostul siberian.

Aceste cratere, observate pentru prima dată în 2012, au apărut în permafrostul siberian pustiu și i-au uimit pe oamenii de știință.

Ele pot fi de dimensiuni substanțiale, ajungând la o adâncime de peste 160 de metri și o lățime de 65 de metri, și aruncă în aer bucăți de moloz la sute de metri distanță. Unele raportări au sugerat că exploziile pot fi auzite chiar și la 100 km distanță.

În prezent, oamenii de știință propun ipoteza că gazele naturale fierbinți care se infiltrează din rezervele subterane ar putea fi la originea exploziilor. Descoperirile ar putea explica de ce craterele apar doar în anumite zone din Siberia.

Zona este cunoscută pentru rezervele sale subterane vaste de gaze naturale, a declarat pentru Business Insider Helge Hellevang, autorul principal al studiului, care este profesor de geoștiințe ale mediului la Universitatea din Oslo, Norvegia.

Permafrostul reține o mulțime de materie organică. Pe măsură ce temperaturile cresc, acesta se dezgheață, permițând astfel descompunerea acestora. Acest proces eliberează metan. Astfel, cercetătorii s-au gândit, în mod natural, că metanul care se scurge din permafrostul însuși se află în spatele craterelor.

Dar acest lucru nu explică de ce așa-numitele cratere care explodează sunt atât de localizate. Doar opt dintre aceste cratere au fost identificate până în prezent, toate într-o zonă foarte specifică: peninsulele Yamal și Gydan din Siberia de Vest, în nordul Rusiei.

Cercetătorii sugerează că există un alt mecanism în joc: gazele naturale fierbinți, care se infiltrează printr-un fel de falie geologică, se acumulează sub stratul înghețat de sol și încălzesc permafrostul de jos în sus. Aceste zone de gaz fierbinte ar ajuta la dezghețarea permafrostului inferior, făcându-l mai slab și mai predispus la colaps.

„Acest tip de explozie se poate produce doar dacă permafrostul este suficient de subțire și de slab pentru a se rupe", au precizat cercetătorii. Temperaturile în creștere topesc în același timp stratul superior al permafrostului. Acest lucru creează condițiile perfecte pentru ca gazul să se elibereze brusc, declanșând fie o explozie, fie un „colaps mecanic" cauzat de gazul aflat sub presiune. Și, în urma acestui proces, se formează craterul.

Zona este plină de rezerve de gaze naturale, lucru care se potrivește cu teoria geologilor, pentru că această zonă este una dintre cele mai mari provincii petroliere din lume.

Dacă ipoteza este considerată corectă, acest lucru ar putea provoca probleme pentru modelele climatice. Gazele naturale sunt pline de metan, un gaz cu efect de seră puternic. Acest lucru ar putea însemna că aceste cratere acționează ca niște „coșuri” uriașe prin care substanța chimică dăunătoare ar putea fi eliberată brusc în atmosferă, a declarat Thomas Birchall de la Centrul Universitar din Svalbard, Norvegia, pentru New Scientist.

Hellenvang a fost însă destul de prudent. Dacă acest fenomen există doar în această zonă foarte limitată, este posibil ca impactul să fie mic la scară globală. Deși probabil că există o cantitate mare de metan stocată în rezervele subterane, nu este clar cât de mult ar putea ieși la suprafață.