Numărul de exoplanete confirmate se ridică, în prezent, la 5.197 în 3.888 de sisteme planetare, iar alte 8.992 de candidate așteaptă confirmarea acestui statut. 

Majoritatea au fost planete deosebit de masive, precum giganți gazoși de mărimea lui Jupiter și Neptun, care au raze de aproximativ 2,5 ori mai mari decât cea a Pământului.

O altă populație semnificativă din punct de vedere statistic a fost reprezentată de planetele stâncoase care măsoară aproximativ 1,4 raze ale Pământului (cunoscute și sub numele de „super-Pământuri"), ele reprezentând un adevărat mister pentru comunitatea științifică.

Dintre cele peste 2.600 de planete descoperite de Kepler, există o aparentă raritate a exoplanetelor cu o rază de aproximativ 1,8 ori mai mare decât cea a Pământului. Un al doilea mister se referă la planetele vecine de dimensiuni similare găsite în sute de sisteme planetare cu orbite armonioase.

Într-un studiu condus realizat de specialiștii de la Universitatea Rice, o echipă internațională de astrofizicieni oferă un nou model care explică interacțiunea forțelor care acționează asupra planetelor noi și care ar putea explica aceste două mistere.

După cum descriu în lucrarea lor de cercetare, apărută recent în Astrophysical Journal Letters, aceștia au folosit un supercomputer pentru a rula un model de migrație planetară care a simulat primii 50 de milioane de ani de dezvoltare a sistemului planetar.

În modelul lor, discurile protoplanetare de gaz și praf interacționează, de asemenea, cu planetele care migrează, trăgându-le mai aproape de stelele lor mamă și blocându-le în lanțuri orbitale rezonante.

În câteva milioane de ani, discul protoplanetar dispare, rupând lanțurile și provocând instabilități orbitale care fac ca două sau mai multe planete să se ciocnească. În timp ce modelele de migrație planetară au fost folosite pentru a studia sistemele planetare care au păstrat rezonanțe orbitale, aceste descoperiri reprezintă o premieră pentru astronomi.

„Migrarea planetelor tinere către stelele lor gazdă creează o supraaglomerare și are ca rezultat frecvent coliziuni cataclismice, care le privează pe planete de atmosferele lor bogate în hidrogen. Asta înseamnă că impacturile gigantice, precum cel care a format Luna noastră, sunt probabil un rezultat generic al formării planetelor".

__________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: