În 1911, în timpul unei expediții britanice în Antarctica, cercetătorii au fost șocați să observe un ghețar care „sângera" pe un lac acoperit de gheață.

Fenomenul este cunoscut sub numele de Blood Falls, iar experților le-a luat mai mult de un secol pentru a afla ce anume cauzează de fapt acest colorit straniu.

Când o echipă de oameni de știință americani a prelevat mostre din zona ruginie a ghețarului Taylor în noiembrie 2006 și la mijlocul și sfârșitul lunii noiembrie 2018 și a analizat conținutul cu ajutorul unor microscoape electronice puternice, au prins „în flagrant" adevăratul vinovat, arată publicația Science Alert.

Deși au fost efectuate numeroase studii privind chimia și microbii care trăiesc în scurgerile de la cascada Blood Falls din Antarctica, încă nu fusese realizată o analiză completă a compoziției sale mineralogice. Folosind o serie de echipamente analitice, cercetătorii au descoperit câteva surprize care au ajutat la explicarea nuanței roșii iconice.

„Imediat ce m-am uitat la imaginile de la microscop, am observat că existau aceste mici nanosfere și că erau bogate în fier", a explicat Ken Livi, cercetător în domeniul materialelor de la Universitatea Johns Hopkins.

Particulele minuscule provin din microbi antici și au o sutime din dimensiunea globulelor roșii umane. Ele sunt foarte abundente în apele de topire ale ghețarului Taylor, care a fost numit după omul de știință britanic Thomas Griffith Taylor, cel ce a observat pentru prima dată „Cascada Sângerie” în timpul expediției din 1910-1913.

Alături de fier, nanosferele conțin, de asemenea, siliciu, calciu, aluminiu și sodiu, iar această compoziție unică este o parte din ceea ce face ca apa sărată, subglaciară, să devină roșie atunci când alunecă pe panta ghețarului și întâlnește o lume cu oxigen, lumină solară și căldură pentru prima dată după mult timp. „Pentru a fi un mineral, atomii trebuie să fie aranjați într-o structură foarte specifică, cristalină", a adăugat Livi.

Ghețarul Taylor din Antarctica găzduiește o comunitate microbiană străveche la sute de metri sub gheața sa, care a evoluat în izolare timp de milenii, sau poate chiar milioane de ani.

Ca atare, este un „teren de joacă" util pentru astrobiologi, care speră să descopere forme de viață ascunse și pe alte planete. Însă noile descoperiri sugerează că, dacă roboți precum Mars Rover nu au la bord echipamentul potrivit, s-ar putea să nu fie capabili să detecteze toate formele de viață prezente sub corpurile înghețate ale unei planete.
De exemplu, echipamentul spectroscopic folosit pentru a identifica nanosferele din studiul actual nu ar putea fi dus în Antarctica. În schimb, probele au trebuit să fie trimise la laboratoare din străinătate.

Descoperirile vin în sprijinul unei ipoteze anterioare, care sugerează că motivul pentru care oamenii de știință nu au detectat încă viață pe Marte se datorează faptului că tehnologia actuală nu poate identifica întotdeauna semne de viață, nici măcar atunci când un rover trece chiar peste ele.

Dacă un rover marțian ar ateriza în Antarctica chiar acum, de exemplu, nu ar putea detecta nanosferele microbiene aflate pe ghețarul Taylor.

Din păcate, însă, atașarea unui microscop electronic la un rover marțian nu este fezabilă în prezent. Aceste dispozitive sunt pur și simplu prea voluminoase și consumatoare de energie, ceea ce înseamnă că probele vor trebui să fie trimise de pe Marte pe Pământ dacă dorim cu adevărat să le studiem pentru a găsi dovezi nanoscopice ale vieții.

__________________________________________________________________________________________________