Telescopul spațial James Webb a reușit să capteze, în sfârșit, toate cele patru planete gigantice ale Sistemului nostru Solar, cu detalii uimitoare.

Cele mai recente observații ale JWST au fost procesate, oferindu-ne o imagine spectaculoasă a inelelor glorioase ale lui Saturn, care strălucesc auriu în întuneric. În schimb, discul lui Saturn este destul de întunecat în noua imagine, lipsit de benzile sale caracteristice de nori, apărând în nuanțe de maro închis relativ lipsit de particularități.

Acest lucru se întâmplă din cauza lungimilor de undă în care JWST vede Universul. Aceste lungimi de undă ale luminii sunt de obicei invizibile pentru ochiul uman, dar pot dezvălui multe lucruri.

De exemplu, emisia termică - asociată cu căldura - este dominată de lungimi de undă în infraroșu. Atunci când încerci să afli ce se întâmplă în interiorul unei planete învăluită în nori groși și opaci, studierea temperaturii acesteia este o modalitate valoroasă de a face acest lucru.

Recent, telescopul a oferit și imagini brute ale lui Saturn, observațiile implicând filtre care au atenuat lumina planetei, permițând în același timp ca lumina inelelor și a sateliților să strălucească puternic. Aceasta pentru ca o echipă condusă de Leigh Fletcher, cercetător planetar de la Universitatea Leicester din Marea Britanie, să poată studia mai în detaliu inelele și lunile acestei planete.

Ei speră să identifice noi structuri de inele și, eventual, chiar noi luni care orbitează în jurul gigantului gazos. Imaginea de mai sus prezintă trei dintre lunile lui Saturn, Dione, Enceladus și Tethys, în stânga planetei. Deși slab vizibil, discul planetei dezvăluie, de asemenea, informații despre schimbările sezoniere ale lui Saturn.

Jupiter a fost prima dintre planetele gigantice care a fost surprinsă de JWST, imaginile uimitoare fiind publicate în luna august a anului trecut.

Detaliile spectaculoase observate în norii turbulenți și furtunile de pe planetă nu au fost, probabil, pe deplin surprinzătoare, dar am avut parte și de unele caracteristici rar observate: aurorele permanente care strălucesc la polii lui Jupiter, invizibile în lungimi de undă optice, și inelele sale fragile.

De asemenea, am putut vedea două dintre lunile mai mici și mai puțin cunoscute ale planetei, Amalthea și Adrastea, cu pete neclare de galaxii îndepărtate în fundal.

Observațiile lui Neptun au sosit în a doua jumătate a lunii septembrie 2022. Iar pentru că Neptun este atât de departe, tinde să fie puțin neglijată. Observațiile JWST ne-au oferit, pentru prima dată în mai bine de 30 de ani, o nouă privire asupra inelelor delicate ale gigantului de gheață.

De asemenea, au dezvăluit șapte din cele 14 luni cunoscute ale lui Neptun și puncte luminoase din atmosfera sa. Cele mai multe dintre acestea reprezintă activitatea furtunilor, dar dacă vă uitați cu atenție, veți vedea o bandă luminoasă care înconjoară ecuatorul planetei. Acest lucru nu a mai fost văzut până acum și ar putea fi, spun oamenii de știință, un indicator al circulației atmosferice globale a lui Neptun.

Uranus este, de asemenea, destul de departe și, în aceeași măsură, o mare ciudățenie. Deși sunt foarte asemănătoare cu Neptun, cele două planete au nuanțe ușor diferite, ceea ce reprezintă un mister, iar Uranus este, de asemenea, înclinat lateral, lucru, de asemenea, dificil de explicat.

Observațiile JWST nu rezolvă aceste enigme, dar au dezvăluit 11 din cele 13 structuri ale incredibilului sistem de inele ale lui Uranus și o strălucire atmosferică inexplicabilă deasupra calotei polare a planetei.

JWST are multe de spus despre Universul timpuriu, dar deschide noi posibilități și în ceea ce privește cercetarea spațială aproape de casă.

___________________________________________________________________________________________________