Călătoriile în spațiu, oricât de atrăgătoare ar suna, vin la pachet cu o mulțime de riscuri pentru sănătate, din cauza efectului imponderabilității și a expunerii la radiații. 

Unul dintre cele mai proeminente efecte ale șederii pe termen lung în habitate spațiale este pierderea masei osoase, lucru pe care NASA îl studiază destul de atent. Noi cercetări susțin acum că traiul în spațiu poate accelera și procesul de îmbătrânire a oaselor.

Publicat în revista Nature Scientific Reports, studiul a fost realizat de Anna-Maria Liphardt, cercetător în domeniul sportului la Universitatea Friedrich Alexander (Erlangen-Nürnberg), în colaborare cu experți din Canada, Germania și Statele Unite. În cadrul acestei investigații îndelungate, 14 bărbați și trei femei astronauți au fost supuși unei evaluări a densității și rezistenței oaselor tibiei și radiusului după ce s-au întors din misiuni de lungă durată.

S-a constatat că și chiar la 12 luni de la întoarcerea din spațiu, mai mult de jumătate dintre astronauți prezentau o reducere de 2% a rezistenței osoase și a densității minerale. Acest număr ar putea să nu pară semnificativ, dar, în cuvintele lui Liphardt, „corespunde unei pierderi osoase legate de vârstă de cel puțin un deceniu". Unii dintre astronauții examinați în cadrul cercetării prezentau deja leziuni iremediabile.

Cu cât durează mai mult o misiune spațială, cu atât cresc șansele ca densitatea și rezistența pierdute să nu poată fi recuperate. În lucrarea de cercetare, pierderea osoasă indusă de zborul spațial a fost descrisă ca fiind un fenomen similar cu pierderea osoasă legată de vârstă, deși se produce într-un ritm destul de rapid. Cu toate acestea, modelul de pierdere osoasă în spațiu și regiunea corpului în care are loc diferă de procesul natural de îmbătrânire de pe Pământ.

__________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: