În comparație cu majoritatea locurilor din Sistemul Solar, Titan - luna gigantică a lui Saturn - este în multe privințe ciudat de familiară cu Pământul.

De fapt, aceasta este singura lună din Sistemul Solar cu o atmosferă densă, care găzduiește o serie de fenomene meteorologice cvasi-pământene, cum ar fi ploile de metan - alimentând râurile și, la rândul lor, lacurile.

În timp ce o mare parte din peisajul lui Titan este foarte diferit de cel al Pământului, alte aspecte ale lunii înghețate nu sunt atât de diferite, cum ar fi dunele de nisip impunătoare de pe Titan - cu toate că existența acestora reprezintă încă un mister.

Pe Pământ, sedimentele care alcătuiesc dunele de nisip sunt compuse din substanțe anorganice, însă chimia nisipului de pe Titan este destul de diferită.

„Se crede că sedimentele de pe luna lui Saturn sunt în mare parte formate din granule organice slabe din punct de vedere mecanic, predispuse la abraziune rapidă", explică într-un nou studiu o echipă de cercetători, condusă de geologul Mathieu Lapôtre de la Universitatea Stanford.

Această abraziune rapidă înseamnă că, în timp, particulele de nisip din dunele de pe Titan ar trebui să devină din ce în ce mai fine, până când, în cele din urmă, se vor transforma în praf.

Acest praf ușor ar deveni în cele din urmă atât de fin, încât ar fi disipat în atmosferă, fiind incapabil să formeze structuri coezive precum dunele gigantice, care necesită particule mai mari și mai grosiere pentru a se unifica. Dar datorită prezenței dunelor uriașe de nisip pe Titan, cercetătorii sugerează că există acolo un mecanism de creștere necunoscut, capabil să fortifice granulele și să contracareze forțele de abraziune.

„Dunele de nisip de pe Titan sunt probabil active de zeci sau sute de mii de ani", scrie echipa. În noua cercetare, oamenii de știință sugerează și care ar putea fi mecanismul misterios ce a ajutat la coagularea acestor forme de relief, iar acesta se bazează pe o serie de granule sedimentare mici și rotunjite care se găsesc pe fundul mărilor de pe Pământ.

Spre deosebire de cele mai multe alte forme de nisip (care se formează, de obicei, în procesul de descompunere prin abraziune), acestea sunt formațiuni de acumulare care apar din particule mai mici, prin precipitare chimică în mediul marin.

Un fenomen similar ar putea explica existența sedimentelor organice de pe Titan, permițând particulelor să se compacteze, contracarând forța simultană de abraziune și menținând particulele în echilibru.

„Pe Titan - la fel ca pe Pământ și ca ceea ce am putut observa pe Marte - avem un ciclu sedimentar activ care poate explica distribuția latitudinală a peisajelor prin abraziune episodică determinată de anotimpurile de pe această lună", a spus Lapôtre.

Deși echipa recunoaște că explicația lor pentru ciclul sedimentar de pe Titan este deocamdată doar o ipoteză și că alte scenarii nu pot fi în totalitate excluse, ei sunt încrezători că se potrivește cu ceea ce vedem pe această lună ciudat de familiară.

„Este fascinant să te gândești la faptul că există această lume alternativă atât de îndepărtată, unde lucrurile sunt atât de diferite, dar atât de asemănătoare".

__________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: