A existat o perioadă în istoria Pământului în care totul aproape că s-a oprit în loc. Activitatea tectonică s-a mai domolit, procesele geochimice au încetinit, iar evoluția vieții în cele mai simple forme ale sale a stagnat și ea.

Acum, noi cercetări sugerează că această perioadă - numită „miliardul plictisitor" - a coincis cu o perioadă în care planeta Pământ era suspendată într-o stare stabilă de rotație constantă, un glob care făcea piruete în spațiu, o zi (o mișcare de revoluție) durând doar 19 ore.

Acest „blocaj" în care zilele pe Pământ durau 19 ore s-a întins pe o perioadă de aproximativ 1 miliard de ani și a fost rezultatul unui echilibru delicat de forțe opuse în trecutul îndepărtat al planetei noastre, sugerează studiul realizat de doi geofizicieni.

La acea vreme, Luna era mai aproape de Pământ și plutea la o distanță constantă. „De-a lungul timpului, Luna a `furat` energia de rotație a Pământului pentru a o impulsiona pe o orbită mai înaltă, mai departe de Pământ", au explicat oamenii de știință.

Ca urmare, rotația Pământului încetinește, iar zilele noastre însorite se prelungesc foarte puțin. O mulțime de cercetări anterioare au explorat modul în care zilele planetei noastre se lungesc încet, la o viteză de peste 0,000015 secunde pe an, conform unor estimări recente.

Majoritatea modelelor de rotație a Pământului din studii de acest gen prevăd că durata zilei pe planeta noastră a crescut constant în ultimii 3 sau 4 miliarde de ani. Un studiu din 2018, de exemplu, a constatat că o zi pământeană de acum 1,4 miliarde de ani avea o durată de 18 ore.

Există și o altă tabără de cercetători care au speculat - încă din 1987 - că, probabil, lungimea zilei pe Pământ a stagnat pentru o perioadă îndelungată înainte de a-și relua creșterea lentă și constantă până la cele 24 de ore pe care noi le numim astăzi o zi.

În acest nou studiu, astronomii au profitat de o avalanșă de noi date geologice care au apărut în ultimii ani. Datele sunt înregistrări ale schimbărilor ritmice ale climei Pământului determinate de forțele astronomice, inclusiv de oscilația și înclinarea axială a Pământului.

Analiza lor statistică indică o stabilizare a duratei zilei pe Pământ acum între 2 și 1 miliard de ani, la mijlocul erei Proterozoice, care a precedat explozia cambriană a vieții.

Întrebându-se ce ar fi putut determina Pământul timpuriu să intre într-o perioadă de relativă stabilitate, specialiștii au analizat alte evenimente majore din istoria stâncoasă a planetei noastre.

Dacă sincronizarea datelor este corectă, platoul în ceea ce privește durata zilei a urmat unor fluctuații semnificative în condițiile atmosferice ale Pământului timpuriu: mai exact, Marele Eveniment de Oxidare în care nivelurile de oxigen au crescut și au creat un strat de ozon, înainte de a scădea din nou.

Realizatorii studiului spun că acest adaos de ozon ar fi putut absorbi mai multă lumină solară decât vaporii de apă, stimulând mai puțin cunoscutele maree solare ale Pământului, care pulsează în atmosferă pe măsură ce aceasta se încălzește în timpul zilei.

Mareele atmosferice solare nu sunt la fel de puternice ca mareele oceanice guvernate de atracția gravitațională a Lunii. Dar când planeta Pământ se învârtea mai repede în trecut, atracția Lunii era și ea mai slabă - un sfert din puterea sa actuală.

Și dacă mareele atmosferice s-au accelerat cu o injecție de ozon și lumină solară, așa cum sugerează specialiștii, acest lucru ar fi putut fi suficient pentru a echilibra forțele opuse și a stabiliza durata zilei pe Pământ la 19 ore.

În ultimii ani, unii cercetători au susținut că „miliardul plictisitor” a fost mult mai dinamic decât sugerează numele său, iar solul său fertil a fost o rampă de lansare către viața complexă de care ne minunăm și astăzi.

__________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: