Există multe dezbateri referitoare la „adevăratul” pol nordic al Terrei, iar specialiștii sunt de părere că discuția este una reală. Depinde doar de perspectivă. 

Astfel, locuri diferite de pe Pământ sunt considerate de locuitorii lor și de cercetătorii din zonă ca fiind Polul Nord, iar afirmațiile lor sunt cât se poate de legitime.

În primul rând, există Polul Nord geographic sau „Adevăratul Nord”, acolo unde converg toate meridianele longitudinale, punctul imaginar în care se termină axa Pământului. Chiar și atunci când sunt marcate pe globul pământesc, Polul Nord și Polul Sud sunt nu sunt reprezentate ca puncte fixe, fiind mai degrabă zone eliptice decât sfere perfecte.

Polul Nord geografic, în comparație cu „omologul” său sudic, se găsește în mijlocul apelor, mai exact pe o banchiză de gheață care se află în Oceanul Arctic. Deși punctul aparține oficial apelor internaționale, în 2007 au existat controverse pe acest subiect, după ce o echipă rusească de cercetare a amplasat pe blocul de gheață drapelul propriu.

Cel de-al doilea pol nordic al Pământului este Polul Nord magnetic, a cărui localizare poate fi confirmată prin observare directă. Astfel, dacă o persoană s-ar afla în această zonă și ar avea în buzunar un ac, acesta s-ar mișca în poziție perpendiculară și ar fi atras către centrul Pământului.

Polul magnetic al Pământului își are originea în mișcarea sa de rotație. Nucleul planetei este compus din fier și nichel – solid în centru, dar lichid în straturile exterioare. Astfel, aceste materii se rotesc la o viteză diferită, iar mișcarea constantă produce un câmp electromagnetic puternic. Polii magnetici se găsesc la extremitățile celor geografici, iar poziția lor precisă se modifică în funcție de curenții formați de stratul metalic lichid din zona exterioară a nucleului. Ca rezultat, polul magnetic nordic se „mută” într-un ritm destul de neregulat, pe o rază de 500 de mile în zona polului nordic geografic.

Cel de-al treilea pol nordic al Terrei este Polul Nord geomagnetic. Câmpul magnetic generat de acțiunea dinamică din nucleul planetei ajunge până în spațiul interplanetar. Această „magnetosferă” are forma unei lacrimi alungite, o lățime de 64.000 de kilometri și ajută la respingerea vânturilor solare și ale razelor cosmice, ce aduc particule cu o încărcare uriașă care, în doze mari, ar putea anihila viața pe Pământ.

Totuși, vânturile solare distorsionează magnetosfera atunci când aceasta ajunge în spațiu, producând o înclinație de circa 11 grade comparativ cu rotația Terrei. Polii geomagnetici sunt acele puncte în care axa magnetosferei traversează planeta și au fost destul de stabili de-a lungul timpului. Timp de mulți ani, Polul Geomagnetic Nordic a fost localizat în insula Ellesmere din Nunavut, un teritoriu din Canada de Nord.

Nu în ultimul rând, vorbim despre polul nordic al inaccesibilității, aflat la 85 de grade și 48 de minute latitudine nordică și 176 de grade și 9 minute longitudine vestică, este cel mai ciudat și este determinat pe criterii geografice. Polii inaccesibilității sunt manifestări ale preocupării geografilor asupra locurilor extreme: cel mai înalt punct, cel mai jos, cel mai îndepărtat, sunt punctele de pe hartă care se află cel mai departe de coastă. Fiecare continent și fiecare ocean are un astfel de pol al inaccesibilității.

În ceea ce privește acest pol din parte nordică, el ar fi situat la o distanță aproximativ egală de insula Ellesmere Island, insula Henrietta Island – din Marea Siberiană Orientală – și insula Kosmomolets Island din Rusia arctică, o zonă în care nu se găsesc decât apă extrem de rece și blocuri de gheață pe o raxă de 1008 kilometri. 

__________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: