Cercetătorii au observat un efect mai puțin evident al topirii permafrostului.

Permafrostul este solul permanent înghețat din zonele nordice ale planetei. Din cauza încălzitii globale însă, și acesta, la fel ca ghețarii, a început să se topească.

Prin topire, o cantitate mare de metan și dioxid de carbon este eliberată în atmosferă. Acesta nu este însă singura problemă.

Cercetătorii au observat că permafrostul din vestul Canadei elimină prin topire și acid sulfuric. În această zonă, solul este mult mai bogat în sedimente decât în allte regiuni ale planetei.

Topindu-se, în acest sol se formează apă care conține și acid și aceasta se scurge, afectând zonele din apropiere.
Deocamdată este greu de calculat ce cantitate de acid conține permafrostul din toată zona arctică.

Din păcate, deși oamenii pot controla cantitatea de carbon din atmosferă și pot lua măsuri precum reducerea emisiilor de gaze cu efect se seră, nu există nicio metodă de a preveni topirea permafrostului.

Prin urmare, acidul, metanul și carbonul care sunt eliberatedin sol nu pot fi controlate.

Apa din solul care era înghețat ajunge acum în râuri, fluvii și chiar în apa mărilor și oceanelor și le schimbă radical compoziția chimică, putând afecta iremediabil ecosistemul marin.

Concluzia cercetătorilor canadieni a fost publicată în revista Geophysical Research Letters.