Aselenizarea istorică din 1969 a fost una dintre cele mai dificile misiuni spațiale pe care NASA le-a încercat vreodată. Americanii au luat în calcul orice scenariu la acea vreme, chiar și pe cel al unui eșec.

Când astronauții Buzz Aldrin și Neil Armstrong au devenit primii oameni din istorie care au călcat pe suprafața Lunii, pe 20 iulie 1969, președintele de atunci al SUA, Richard Nixon a fost primul om care a efectuat o convorbire telefonică de pe Pământ până pe satelitul nostru natural.

În acel moment, Nixon le-a transmis astronauților că întreaga lume este mândră de ei, ”deoarece prin ceea ce ați reușit, cerul a devenit acum o parte din lumea pământeană”.

În același timp, președintele SUA pregătise și un discurs de rezervă, pentru cazul în care această misiune extrem de dificilă și de riscantă s-ar fi încheiat cu o tragedie.

Nixon i-a cerut lui William Safire, responsabilul său cu discursurile, să pregătească o declarație pe care să o citească în cazul în care astronauții ar fi murit în timpul misiunii.

Potrivit lui Safire, Nixon ar fi declarat, în cazul unui scenariu tragic în care astronauții nu ar mai fi putut să revină pe Pământ:

”Soarta a făcut în așa fel încât acești oameni care au plecat să exploreze Luna în pace vor rămâne acolo, să își ducă restul zilelor în liniște. Acești bărbați curajoși, Neil Armstrong și Edwin Aldrin, știu că nu mai există salvare pentru ei. Dar în același timp sunt conștienți că există speranță pentru omenire prin sacrificiul lor. Pentru că fiecare om care se va uita la Lună în nopțile care vor veni, va ști că acel loc este de acum al omenirii.”

Misiunea a fost însă un succes istoric, iar datorită ei SUA a câștigat cursa cu URSS pentru trimiterea primului om pe Lună.

Foto: Getty Images