O carte publicata recent spune povestea a trei voluntari care au reusit sa salveze Europa de o catastrofa nucleara.
Istoria a consemnat evenimentele tragice care au avut loc pe 26 aprilie 1986 la centrala atomica de la Cernobil. Din cauza unei erori umane, doua explozii au avut loc, eliberand in aer o doza uriasa de radiatii mortale.
Ce-a urmat insa, la cateva saptamani dupa incident, este insa mai putin cunoscut si invaluit in legende urbane.
Povestea „Echipei Sinucigase”, care a reusit sa previna o adevarata catastrofa nucleara, care ar fi distrus jumatate dintre statele europene, a fost spusa recent, in cartea „1:23:40: The Incredible True Story of the Chernobyl Nuclear Disaster" semnata de Andrew Leatherbarrow.
La inceputul lunii mai 1986, nucleul reactorului de la Cernobil continua sa se topeasca. Iar sub reactor se afla o piscina uriasa cu apa, care asigura racirea reactorului.
Daca nucleul topit ar fi ajuns la aceasta apa, ar fi urmat o a doua serie de explozii, de data aceasta una de aburi, care ar fi distrus intreaga centrala atomica.
Iar daca acest lucru s-ar fi intamplat, peste jumatate din Europa ar fi fost distrusa si ar fi ramas de nelocuit timp de 500.000 de ani, a declarat Leatherbarrow, pentru Tech Insider.
Pentru a preveni aceasta catastrofa, muncitorii ar fi trebuit sa scurga toata apa din piscina de sub reactor. Insa valvele care at fi permis drenarea piscinei erau sub apa, iar aceasta era deja contaminata radioactiv.
Pompierii reusisera sa goleasca o parte din apa, insa nu complet, astfel incat in piscina radioactiva ramasase apa pana la nivelul genunchilor, suficient de multa cat sa produca o explozie devastatoare.
Trei muncitori de la centrala atomica s-au oferit sa coboare in piscina si, dupa cateva minute infricosatoare petrecute intr-un intuneric complet, au reusit sa gaseasca valvele si scurga toata apa, salvand astfel milioane de vieti.
Desi au fost expusi la o doza ridicata de radiatii si cu siguranta sanatatea le-a fost afectata, cei trei eroi mai putin cunoscuti nu au murit in urma misiunii lor, considerata una „sinucigasa”.
Unul dintre ei, care era seful de tura al muncitorilor in acel moment, a murit in 2005 in urma unui atac de cord.
Leatherbarrow precizeaza ca ceilalti doi voluntari traiesc, dar numele lor nu vor fi facute publice.