În 2005, Ann Johnson a suferit un accident vascular cerebral care a lăsat-o grav paralizată și incapabilă să vorbească. Avea atunci doar 30 de ani.

Creierul ei, însă, încă avea capacitatea de a declanșa semnale. Acum, într-o reală premieră științifică, la 18 ani după accidentul vascular cerebral, o tehnologie experimentală i-a tradus semnalele creierului în cuvinte audibile, permițându-i să comunice printr-un avatar digital.

Tehnologia, dezvoltată de cercetătorii de la Universitatea din California, San Francisco și de la Universitatea din California, Berkeley, se bazează pe un implant plasat pe suprafața creierului lui Johnson în zonele asociate cu vorbirea și limbajul.

Implantul, pe care Johnson l-a primit în cadrul unei operații anul trecut, conține 253 de electrozi care interceptează semnalele creierului de la mii de neuroni. În timpul operației, medicii au instalat și un port în capul lui Johnson, care se conectează la un cablu și transportă semnalele creierului ei către o bancă de date.

Calculatoarele folosesc algoritmi de inteligență artificială pentru a traduce semnalele creierului în propoziții care sunt rostite printr-o figură animată digital. Așa că, atunci când Johnson a încercat să spună o propoziție de genul „Mă bucur să te văd din nou”, avatarul de pe un ecran din apropiere a rostit acele cuvinte cu voce tare.

Sistemul pare a fi semnificativ mai rapid și mai precis decât tehnologiile anterioare și i-a permis lui Johnson să comunice folosind un vocabular relativ extins.

Cercetătorii au folosit o înregistrare cu vocea pacientei pentru a personaliza vocea avatarului. De asemenea, sistemul a convertit semnalele creierului lui Johnson în mișcări faciale pe avatar, cum ar fi buzele strânse, și expresii emoționale precum tristețea sau surpriza, scrie NBC.

Tehnologia a transformat încercările lui Johnson de vorbire într-un discurs format din aproape 80 de cuvinte pe minut. Medicii au spus că rata naturală a vorbirii este de aproximativ 150 până la 200.

Cu toate acestea, tehnologia nu este wireless, așa că nu a avansat încă suficient pentru a se integra în viața de zi cu zi a pacienților - cel puțin până în acest punct.

__________________________________________________________________________________________________