Telescopul spațial James Webb a făcut progrese incredibile, privind mai departe în spațiu și în timp decât orice alt telescop care a existat până acum. Iar acum s-a concentrat asupra lui Marte.

Imaginile rezultate arată Marte într-o lumină foarte diferită, în infraroșu, oferindu-ne informații despre Planeta Roșie pe care nu le-am putea vedea cu aparatele de până acum.

O mare parte din aceste informații se referă la temperatura lui Marte, dar există și alte câteva detalii pe care oamenii de știință le vor putea folosi pentru a înțelege mai bine o planetă atât de asemănătoare, dar atât de diferită de a noastră.
Pentru a evita suprasaturarea care ar rezulta în mod normal din această luminozitate a lui Marte, oamenii de știință care au efectuat observațiile și au procesat datele au trebuit să folosească tehnici de compensare. Timpul de expunere a fost incredibil de scurt, iar analiza datelor a fost ajustată în consecință.

Rezultatul a meritat: o hartă a unei părți a planetei Marte văzută de telescop în două lungimi de undă de lumină infraroșie. La 2,1 microni, imaginea este dominată de lumina solară care se reflectă pe suprafața lui Marte, astfel încât ceea ce vedem este foarte asemănător cu ceea ce am putea vedea în lungimi de undă optice.

La 4,3 microni, imaginea este dominată de radiația termică din atmosfera marțiană, cea mai strălucitoare acolo unde Soarele se află aproape în dreptul planetei. Acesta este, în general, locul în care atmosfera planetară este cea mai caldă.
Dar căldura nu este singura sursă de lumină infraroșie la această lungime de undă. O pată întunecată poate fi văzută spre dreapta jos a celei mai luminoase regiuni în această lungime de undă; aceasta este de fapt produsă de o caracteristică a suprafeței lui Marte. Este un bazin de impact uriaș numit Hellas Planitia - este unul dintre cele mai mari cratere de pe Marte și din întregul Sistem Solar.

Atmosfera de pe Marte este formată în proporție de 96% din dioxid de carbon, care absoarbe lumina. Iar în Hellas Planitia aceasta este suficient de densă pentru ca acest lucru să aibă un efect observabil în lungimile de undă în infraroșu.

„Bazinul Hellas se află la o altitudine mai mică și, prin urmare, se confruntă cu o presiune mai mare a aerului. Această presiune mai mare duce la o suprimare a emisiei termice în acest interval special de lungimi de undă [4,1-4,4 microni]”, au explicat astronomii.

Mai departe, lumea științifică este entuziasmată să afle ce informații noi poate dezvălui acest telescop uimitor despre o planetă atât de bine studiată, pentru că deja vedem noile perspective pe care ni le înfățișează. Și sunt mai mult decât spectaculoase. 

_________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: