Planeta noastră vie este unică printre toate cele pe care omenirea a reușit să le exploreze până acum în Univers. De la înclinarea noastră axială, care previne temperaturile extreme, până la poziția noastră în zona locuibilă a galaxiei, viața pe Pământ depinde de multe cicluri fin echilibrate și interconectate care funcționează împreună pentru a determina exact circumstanțele de care avem nevoie pentru ca viața să prospere.

Unul dintre aceste cicluri este sistemul energetic delicat al Pământului - energia primită de la Soare și cea eliberată de planetă. Acest ciclu dictează toate sistemele climatice planetare. Pe Marte, se crede că schimbarea sezonieră a dezechilibrului energetic este considerată a fi cauza celebrelor furtuni de praf de proporții gigantice de pe planetă.

Cel puțin o vreme, înainte de anii 1750, acest ciclu energetic fluctuant pe Pământ a fost relativ echilibrat. Dar acum a apărut un dezechilibru care s-a dublat în mod surprinzător, în doar 15 ani.

„Dezechilibrul energetic net este calculat prin analiza cantității de căldură absorbită de la Soare și a cantității de căldură care poate fi radiată înapoi în spațiu", explică cercetătorul în domeniul atmosferei Kevin Trenberth de la Centrul Național pentru Cercetare Atmosferică.

„Nu este încă posibil să se măsoare direct dezechilibrul, singura modalitate practică de a-l estima este prin intermediul unui inventar al schimbărilor de energie".

Trenberth și fizicianul Academiei Chineze de Științe, Lijing Cheng, au analizat datele provenite de la toate componentele sistemului climatic: uscat, gheață, ocean și atmosferă între 2000 și 2019, pentru a realiza un inventar al acestor schimbări.

Atmosfera Pământului reflectă aproape un sfert din energia care îl lovește, spre deosebire de Lună, care preia întregul impact al energiei solare, ceea ce duce la temperaturi la suprafață de aproximativ 100°. Cea mai mare parte a acestei energii este apoi absorbită de Lună și radiată înapoi în spațiu sub formă de radiații termice infraroșu sau căldură.

Din nou, atmosfera este cea care modifică acest proces aici, pe Pământ. Unele molecule din atmosfera noastră captează căldura înainte de a ajunge în spațiu și continuă să o rețină. Din nefericire pentru noi, acestea sunt gazele cu efect de seră, care au învăluit efectiv planeta într-o pătură prea pufoasă în partea superioară a atmosferei.

Această energie suplimentară captată nu numai că schimbă locul în care ajunge, dar are și un impact asupra mediului înconjurător pe drumul spre destinația finală, explică cercetătorii în lucrarea lor.

„Este vital să înțelegem câștigul net de energie, cât de multă este și unde e redistribuită căldura în cadrul sistemului Pământului", scriu ei. „Cât de multă căldură ar putea fi mutată acolo unde poate fi respinsă de pe Pământ prin radiații pentru a limita încălzirea?".

În timp ce toată lumea s-a concentrat în principal pe creșterea temperaturilor, acesta este doar un rezultat al acestei energii suplimentare. Doar 4 procente din ea se duce în creșterea temperaturilor de pe uscat și alte 3 procente se duc în topirea gheții, au calculat Trenberth și Cheng.

Aceștia au descoperit că aproape 93% din această cantitate este absorbită de ocean, iar noi suntem deja martorii consecințelor neplăcute.

Deși mai puțin de 1% din excesul de energie se învârte în atmosferă, este suficient pentru a crește în mod direct severitatea și frecvența evenimentelor meteorologice extreme, de la secete la inundații.

Potrivit lui Trenberth și Cheng, lipsesc încă prea multe informații pentru a pretinde că avem un model cuprinzător al sistemului Pământului care să prezică exact rezultate specifice pe termen mediu și lung. 

_________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: