Marte a captat de mult timp imaginația cercetătorilor ca o planetă care ar fi putut găzdui viață extraterestră în trecut. O nouă cercetare propune o explicație interesantă pentru acest lucru: viața marțiană ar fi putut să se stingă singură.

În ultimii ani am auzit foarte multe despre schimbările climatice provocate de om, despre amenințarea pe care o reprezintă pentru modul nostru de viață și pentru viața pe Pământ în general. Venus, planeta-soră a Pământului, este un exemplu excelent pentru a arăta unde ar putea duce astfel de schimbări.

La un moment dat, potrivit autorilor, Marte a avut probabil condiții de mediu similare cu cele de pe planeta noastră și a adăpostit forme de viață similare - microbi, precum cei care au prosperat în oceanele primordiale ale Pământului.

Unele dintre cele mai vechi forme de viață de pe Pământ au fost microbii cunoscuți sub numele de metanogeni hidrogenotrofi, ființe care „mâncau" dioxid de carbon (CO2) și hidrogen (H2) din atmosferă, eliberând în schimb gaz metan (CH4). Aceștia au avut destul de mult succes, colonizând toate oceanele de pe planetă și drenând aproape tot hidrogenul din aer. Pentru comparație, în timpul lor, hidrogenul reprezenta aproximativ 0,01-0,1% din atmosferă. Astăzi, abia dacă este prezent, în jur de 0,00005%.

În timp, au eliberat în aer cantități uriașe de metan, un puternic gaz cu efect de seră. Acest lucru a fost, de fapt, benefic; la acea vreme, Soarele era mai puțin strălucitor decât în prezent, iar metanul a ajutat la menținerea temperaturilor stabile și confortabile pe Pământ, în ciuda producției mai mici de energie a stelei noastre. Ca atare, acești primi metanogeni au pregătit terenul pentru ca viața să se dezvolte și să evolueze în continuare pe planetă.

Acest punct de vedere, conform căruia viața creează și perpetuează condițiile pentru un sistem de autoreglare care favorizează dezvoltarea altor forme de viață, este inclus astăzi în ipotezele specialiștilor. Dar pe Marte, este posibil ca viața să fi avut efectul opus. În loc să creeze condițiile de care avea nevoie pentru a se dezvolta în continuare, apariția vieții aici a dus de fapt chiar la dispariția ei.

După cum am văzut anterior, într-o atmosferă care la început este bogată în CH4, hidrogenul este un gaz cu efect de seră foarte puternic. Consumând CO2 și H2 și eliberând CH4, microbii marțieni ar fi contribuit de fapt la răcirea planetei prin scăderea capacității atmosferei de a reține căldura.

Echipa estimează că astfel de microbi ar fi putut scădea temperaturile de la suprafața planetei cu câteva zeci de grade. Pe de o parte, acest lucru a crescut acoperirea de gheață, făcând din ce în ce mai puțin viabilă planeta pentru ca microbii să o locuiască. Pe de altă parte, ar fi împins aceste organisme tot mai adânc în scoarță, fugind de suprafața rece; în timp, acest lucru le-ar fi tăiat aprovizionarea cu gaze, făcându-le să moară de foame.

___________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: