Un studiu amplu a demonstrat cat de raspandit este fenomenul dopajului la Olimpiade.

Patinatorul nipon de viteza pe distante scurte Kei Saito a devenit primul atlet care participa la Jocurile Olimpice de Iarna din Coreea de Sud si care a fost suspendat, pe 13 februarie, din cauza suspiciunilor de dopaj, scrie Live Science.

Conform Curtii de Arbitraj Sportiv (CAS), Kei Saito a fost testat pozitiv cu o substanta diuretica denumita acetazolamida, care nu mareste capacitatea de efort a sportivilor, dar ii ajuta pe acestia sa ascunda prezenta substantelor dopante din organism, fiind una dintre cele peste 200 de substante a caror folosire de catre sportivi este interzisa de Agentia Mondiala Anti-Doping.

Suspendarea patinatorului Kei Saito este prima pronuntata in perioada JO de Iarna 2018, insa nu este primul scandal legat de dopaj din aceasta iarna.

Cu doar cateva zile inainte de suspendarea lui Kei Saito, CAS a decis sa sustina interdictiile pronuntate in cazul a 47 de atleti si antrenori rusi care ar fi fost implicati intr-un scandal de dopaj sponsorizat de statul rus, in timpul JO de Iarna de la Soci, din Rusia, in 2014.

Acesta este insa doar varful aisbergului. Numarul real de atleti olimpici care se dopeaza pare sa fie mult mai mare.

"Asa cum s-a demonstrat in cazul atletilor despre care se credea ca sunt curati si pana la urma s-a demonstrat ca nu sunt, sportivii sunt dispusi si se pot dopa la scara larga", a comentat Thomas Hildebrandt, un psihiatru de la scoala de Medicina Icahn, din New York, specializat in substante de crestere a performantelor sportive. "Cred ca trebuie sa presupunem ca, chiar daca rusii au fost prinsi, exista si alte echipe olimpice care aplica programe similare (de dopaj). si cred ca ar fi o prostie sa credem altceva", a adaugat el.

Cat de raspandit este fenomenul dopajului la Olimpiade?

Agentia Mondiala Anti-Doping (WADA) testeaza mostre de sange si de urina de la cateva sute de mii de atleti in fiecare an. Aproximativ 1% - 2% din aceste teste sunt pozitive, dar numarul de cazuri de dopaj este estimat a fi semnificativ mai mare.

In cadrul unui studiu publicat de revista Sports Medicine si realizat pe cateva mii de atleti amatori de nivel international, sub protectia anonimatului, aproximativ 57% dintre ei au recunoscut ca au apelat la substante interzise pentru cresterea randamentului sportiv in ultimul an.

Expertii WADA sunt de parere ca astfel de studii demonstreaza ca foarte multi sportivi care se dopeaza trec neobservati. Dar, pana la urma, de ce este asa de usor de pacalit sistemul?

"Principala problema pentru testele antidoping este legata de sincronizare. Testul trebuie facut la momentul oportun pentru a putea detecta respectiva substanta", explica Hildebrandt.

Atletii olimpici pot fi testati antidoping in orice moment - chiar si cu ani inainte de urmatoarea competitie la care participa, conform lui Hildebrandt. Insa pentru ca testele antidoping sunt foarte costisitoare, majoritatea lor sunt facute doar in apropierea competitiilor.

Sportivii si antrenorii lor cunosc aceste lucruri "si foarte multi renunta sa se mai dopeze in perioadele de dinainte de competitii, cand se fac controale", mai explica Hildebrandt.

Substantele luate in doze mici, in timpul antrenamentelor, in perioada din afara sezonului competitional, sunt aproape imposibil de detectat in mostrele de urina la un an dupa ce au fost luate, insa efectele lor de crestere a fortei si a capacitatii de efort se pastreaza.

"Iti poti creste masa musculara si apoi sa o pastrezi. Atletii pot castiga in forta in perioade din afara calendarului competitional, cand controalele antidoping au o frecventa foarte redusa. Apoi, dupa o perioada in care nu mai iau nimic, pot intra in arena sportiva crezand sincer ca sunt curati", a adaugat el.

Cu un pas mai departe de steroizi

Dincolo de programarea atenta a perioadelor de timp in care sunt consumate astfel de substante, de partea atletilor care triseaza se afla si evolutia stiintei si a substantelor dopante, care devin din ce in ce mai performante si mai greu de depistat.

Expertii WADA nu pot descoperi cazurile de dopaj cu substante noi, care nu sunt inca trecute pe lista substantelor interzise si cu care nu s-au mai intalnit niciodata. Din aceasta cauza, capacitatea de a insela testele antidoping continua sa evolueze, iar testul antidoping este "condamnat" sa fie mereu cu un pas in urma substantelor dopante nou descoperite.

Drept exemplu, Hildebrandt a ales steroizii anabolizanti - cea mai comuna forma de doping pentru atleti, conform unui raport al WADA de anul trecut. Steroizii actioneaza in primul rand asupra receptorilor androgeni ai organismului, care se combina cu hormoni precum testosteronul pentru a facilita cresterea masei musculare, printre altele.

Problema este ca "exista cel putin 500 de substante chimice cunoscute care pot actiona asupra receptorului androgen si care pot fi sintetizate intr-un laborator de chimie cu dotari de baza. Cineva care este inteligent, motivat si care stie chimie, poate descoperi tot felul de moduri creative pentru a actiona asupra acelui receptor cu o substanta noua, care sa nu apara intr-un test antidoping obisnuit - pentru ca oficialii antidoping trebuie sa stie ca o anumita substanta exista inainte de a incepe sa o caute", a mai sustinut Thomas Hildebrandt.

In timp, testele antidoping ajung din urma substantele noi si rezultatul este cate un scandal pe primele pagini ale ziarelor de sport in care unii dintre atleti isi pierd medaliile obtinute in urma cu cativa ani.

Acest lucru se intampla si pentru ca, de multe ori, laboratoarele antidoping pastreaza o parte din mostrele de sange prelevate de la atleti pentru a reveni cu testari ulterioare. intre timp insa, multi sportivi pot scapa nedescoperiti pentru ca iau substante dopante in doze reduse, in perioade de timp in care testele antidoping sunt improbabile (in afara calendarului competitional).

"Acest model de activitate se pastreaza si pentru ca mereu vor fi oameni care se vor arata dispusi sa-si asume riscuri pentru a pacali sistemul si pentru a castiga gloria sportiva si recompensele materiale care o insotesc", a concluzionat Thomas Hildebrandt.

Sursa: Agerpres