O echipă formată din cercetători din mai multe țări a reușit de curând să plaseze o moleculă întreagă în stare de superpoziție cuantică. Aceasta este cea mai mare particulă care a putut fi observată până acum într-o astfel de stare – practic, ocupând două poziții distincte în același timp – și, de asemenea, momentul „Evrika!” ce ar putea influența radical evoluția tehnologiei.
Până de curând, oamenii nu știau exact dacă teoremele elaborate în ultimul deceniu în materie de fizică cuantică vor putea fi vreodată demonstrate în lumea reală. Superpoziția, de exemplu, este unul dintre principiile de bază ale mecanicii cuantice. Acesta se referă la faptul că un obiect poste suporta două configurații de poziție diferite, în același timp. De pildă, dacă în lumea la care ne raportăm în prezent particulele pot să se afle fie „aici”, fie „acolo”, în lumea cuantică ele pot fi în ambele locuri simultan.
Astfel, odată cu reușita fizicianului Markus Arndt și a echipei sale de a observa o întreagă moleculă indusă în superpoziție cuantică, am aflat și cine sunt primele persoane care au asistat la reconcilierea între lumea fizică și cea cuantică. Totuși, asta nu înseamnă că au „văzut” efectiv această stare, ci mai degrabă au putut să o observe și să o analizeze cu ajutorul măsurătorilor. Potrivit lui Arndt, citat de The Next Web și Popular Mechanics, această descoperire este una care ne poată năuci:
„Experimentele pe care le facem arată că lucruri foarte complexe pot fi transpuse în stări despre care nici nu am fi crezut că există, mai ales dacă ne gândim la ele în raport cu o bilă de biliard, cu o persoană sau cu o mașină. Dar este oare natura diferită la scară mai mică? Și fizica cuantică se schimbă la scară macro?”, s-a întrebat acesta retoric.
După reușita acestui experiment, oamenii de știință se întreabă care ar putea fi limitele superpoziției și cum va fi aplicat acest principiu în lumea viitorului. Teoretic, asta înseamnă că vom putea plasa obiecte în această stare, manipulând astfel precizia spațiu-timp și distorsionând limitele convenționalului.
Mai departe, descoperirea ar putea să ajute la dezvoltarea sistemelor de călătorie în timp, permițându-le oamenilor să se deplaseze prin cosmos cu modificări extrem de mici în ceea ce privește trecerea timpului, poate chiar să călătorească în viitor fără să îmbătrânească.