Undele sonore care au lăsat urme pe „hărțile” galaxiilor din Univers ar putea fi interpretate ca semne ale unui Big Bang care a avut loc cu 13 miliarde de ani mai devreme decât sugerează modelele actuale.

Fizicianul teoretician Rajendra Gupta de la Universitatea din Ottawa din Canada a publicat o teorie inedită conform căreia vârsta acceptată în prezent a Universului este un „truc al luminii”, una care maschează originea sa cu adevărat străveche.

Iar cea mai recentă analiză a lui Gupta sugerează că oscilațiile din cele mai timpurii momente păstrate în structurile cosmice ale Universului la scară largă susțin afirmațiile sale.

„Descoperirile studiului confirmă că lucrările noastre anterioare care au datat vârsta Universului la 26,7 miliarde de ani și care ne-au permis să descoperim că Universul nu necesită materie întunecată pentru a exista sunt corecte”, spune cercetătorul, citat de Science Alert.

Regândind modelele acceptate în prezent de accelerare a expansiunii, astronomul a arătat că golul spațiului încetează să fie caracterizat de vid în urmă cu aproximativ 13,7 miliarde de ani, fiecare fărâmă de materie din Univers fiind limitată la un volum care poate încăpea într-un buzunar. Ulterior măsurătorile a ceea ce păreau a fi galaxii proaspăt formate au dezvăluit un Univers care părea surprinzător de matur pentru obiecte cosmice masive. Acest lucru a stârnit o dilemnă în rândul astronomilor – fie modelele existente privind evoluția galaxiilor și a găurilor negre trebuie ajustate, fie Universul a existat, de fapt, mult mai devreme decât credem.

Modelele cosmologice actuale concep ca rezonabilă ipoteza conform căreia anumite forțe care guvernează interacțiunile particulelor au rămas constante de-a lungul timpului.

Este destul de greu pentru orice ipoteză nouă să se perpetueze controlului intens al comunității științifice. Dar sugestia lui Gupta nici măcar nu este cu totul nouă – se bazează în mod vag pe o idee care a fost propusă în urmă cu aproape un secol.

La sfârșitul anilor 1920, fizicianul elvețian Fritz Zwicky s-a întrebat dacă lumina roșie a obiectelor îndepărtate era rezultatul pierderii de energie, ca un alergător de maraton epuizat de o călătorie lungă prin infinitul spațiului.

Ipoteza lui a fost în competiție cu teoria care este acum general acceptată, conform căreia frecvența deplasată spre roșu a luminii se datorează expansiunii cumulate a spațiului care „trage” de undele de lumină ca un arc întins.

Consecințele versiunii lui Gupta ar fi că aceasta ar afecta ipoteza privind expansiunea Universului, eliminând forțele misterioase ale energiei întunecate și dând vina pe schimbarea interacțiunilor dintre particulele cunoscute.

Totuși, deocamdată și în ciuda acestei torii, Universul nostru rămâne „tânăr”, cu o vârstă de doar 13,7 miliarde de ani.