Schimbarea de anotimpuri de pe Planeta Rosie face ca "bucatile" de CO2 inghetat sa alunece din varful uriaselor dune catre baza, urmele procesului fiind adevarate vai.

Descoperite in urma cu un deceniu, vaile de pe dunele de nisip de Marte ar putea fi rezultatul scurgerii ghetii uscate la venirea primaverii. O echipa condusa de Serina Diniega la Jet Propulsion Laboratory, adiminstrata de NASA, a studiat aceste vai cu lungimea de peste 100 de metri si latimea de cel putin 10 metri dupa ce a descoperit ca grosimea ghetii carbonice de la polii planetei poate ajunge la grosimea de 2 metri, in timp ce la altitudini mai joase ajunge la 10 centimetri.

La schimbarea anotimpurilor, marirea temperaturii face ca CO2 sa se evapore fara sa treaca si prin starea lichida, blocurile de gheata sfaramandu-se in bucati mici si alunecand spre baza dunelor. Dupa ce primele bucati isi fac drum, urmatorele "sapa" mai mult in nisip, rezultatul fiind vaile despre care s-a crezut initial ca ar fi albii ale unor rauri din vremea in care exista apa (fapt, totusi, nedemonstrat) pe Planeta Rosie.

Diniega a desfasurat un experiment pe dunele din Sand Hollow State Park si Coral Pink Sand Dunes National Monument din Statele Unite folosind blocuri de gheata carbonica. Chiar daca intre conditiile de pe Terra si cele de pe Marte sunt diferente destul de mari, rezultatele cercetarii ii fac pe cei de la Jet Propulsion Laboratory sa fie convinsi ca nu exista o alta explicatie pentru aparitia vailor martiene.