Vi s-a întâmplat vreodată să vă luați rămas bun pe Zoom și să vă simțiți foarte ciudat?

Acest lucru s-ar putea întâmpla din cauza faptului în creierul uman conversațiile Zoom nu sunt procesate în același mod precum discuțiile față în față, arată o nouă cercetare.

Descoperirile studiului realizat de Universitatea Yale subliniază cât de importantă este comunicarea personală pentru modul în care interacționăm în mod natural cu ceilalți.

Cercetătorii au comparat modul în care doi oameni au interacționat unul cu celălalt în timp real. Participanții au fost 28 de adulți sănătoși, fără deficiențe de vedere și au inclus diferite vârste, genuri și etnii. Aceștia au folosit spectroscopie funcțională infraroșu, electroencefalografie (EEG) și dispozitive de urmărire a ochilor, pentru a înregistra cu atenție activitatea creierului și a ochilor atunci când oamenii vorbeau între ei.

Ei au comparat rezultatele perechilor care au luat parte la conversații live față în față cu cele ale utilizatorilor Zoom care au avut conversații video pe platforma online Pentru a permite compararea fără implicarea altor factori sociali, partenerii de conversație au rămas neschimbați și fiecare pereche a îndeplinit aceleași sarcini în timpul conversațiilor.

Atunci când oamenii au vorbit față în față, activitatea undelor cerebrale a arătat oscilații legate de o mai bună procesare a feței. Activitatea în regiunile creierului asociate cu procesarea senzorială și percepția spațială a indicat, de asemenea, mai mult contrast observat pe fețele din viața reală, iar urmărirea ochilor a arătat perioade mai lungi de contact vizual.

Scanările creierului oamenilor care au conversații față în față au relevat niveluri mai mari de activitate neuronală sincronizată, pe care cercetătorii o interpretează ca pe un semn al schimbului reciproc sporit de indicii sociale.

Ceea ce diferențiază interacțiunile față în față de cele virtuale este felul în care ne privim unul pe celălalt, iar limitările tehnologice pot sta la baza diferenței.
Chiar și folosind camerele web de înaltă rezoluție de astăzi, acestea îngreunează contactul vizual. Activitatea de a privi către cameră astfel încât partenerul nostru să ne poată vedea ochii, ne împiedică să ne concentrăm asupra ecranului și asupra ochilor lor, dar dacă ne uităm la ecran, partenerului nostru i se pare că ne uităm sub linia lor vizuală.

Așadar, interacțiunea socială este importantă, iar noi, oamenii, suntem creaturi sociale, spune echipa Yale, cu creiere adaptate pentru a procesa indiciile faciale dinamice pe care le întâlnim în interacțiunile de zi cu zi cu alți oameni.